Botosaneanul Ortodox: Manastirea Vorona Botosani

Manastirea Vorona

Istoricul: Denumirea vine de la pârâul Vorona, consemnat într-o carte domnească din 16 noiembrie 1433. La începutul secolului 17, câţiva călugări au ridicat o bisericuţă din lemn cu hramul Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Peste un secol, familii de boieri moldoveni ca Liteanu, Jora, Panaite, Balş, Vârnav, Catargi, Basota, Miclescu, Beldiman, Cananau, Mavrocordat, Donici, Şuţu, Crupenschi, Holban, precum şi Arhimandritul Rafail, au contribuit la înflorirea Voronei, care a dobândit faimă în istoria monahismului şi ortodoxiei. Au fost construite două mari biserici din zid şi una mai mică în cimitir, precum şi Schitul din apropiere, numit Sihăstria Voronei, devenit după 1990 o mare mănăstire de sine stătătoare. Prin îndemnul şi stăruinţa Mitropolitului Pimen, cu ajutorul prefecţilor de Botoşani D. Vizanti şi P. Irimescu şi a călugărului Victor Cristescu, stareţ fiind Arhimandritul Nifon Ioniţa, cele două mari biserici şi întreaga aşezare mănăstirească s-au îmbunătăţit şi refăcut, zidindu-se chilii noi şi refăcându-se cele vechi. Până în 1968 Vorona a fost mănăstire pentru călugări, iar din 1968 a devenit mănăstire pentru călugăriţe, în fruntea obştei fiind rânduită maica Teofana Scânteie, călugăriţă la Mănăstirea Râşca.

Descriere: Biserica este o construcţie din piatră şi cărămidă în plan triconic, cu absidele semicirculare. Spaţiul este împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră mare la răsărit şi una mică la nord, în proscomidie. În sudul altarului a fost adăugat un diaconic-veştmântar. Pe altar este o turlă oarbă, din lemn. În altar se păstrează o icoană a Mântuitorului Hristos, care a aparţinut probabil catapeteasmei vechii biserici. La proscomidie, într-o raclă de argint se păstrează o cruce de lemn în mijlocul căreia este fixată o cutiuţă din argint, în care se află părţi din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, dăruite de cuviosul monah Ghedeon Vârnav (în mirenie Iordache Vârnav), ctitorul sfintei icoane a Maicii Domnului din biserică, aşezată într-o strană specială la 20 iunie 1869. Catapeteasma este ornamentată cu o frumoasă sculptură, în parte aplicată. Naosul cu abside largi este luminat de câte o fereastră pe fiecare absidă. Delimitarea de pronaos se face printr-o arcadă puternică, lată, care susţine cele două bolţi din naos şi pronaos. În naos este scaunul arhieresc construit în stil baroc. Pe naos este o turlă mare, oarbă. Pronaosul este luminat de o fereastră la sud, alta la nord. În pronaos este amvonul în stil baroc. Pe pronaos se află a treia turlă a bisericii, de asemenea, oarbă. Toate cele trei turle sunt de formă octogonală în exterior, cu acoperişuri înalte în formă de mitră arhierească, acoperite cu tablă aşezată în solzi, vopsită bej-crem şi cu cruci deasupra. Ferestrele din altar, naos, pronaos sunt duble, terminate în arc şi cu grilaj metalic la mijloc. Pridvorul, cu intrarea prin vest, pe o uşă de stejar sculptat, este luminat de câte o fereastră mică, dreptunghiulara, aşezată pe fiecare parte. Sub cornişe are o frumoasă ornamentaţie. Este susţinut de patru coloane în faţă şi alte trei pe fiecare parte laterală, fixate în soclul fundaţiei cu o frumoasă ornamentaţie sculpturală în partea superioară. Coloanele susţin grinzile pridvorului. Din pridvor în pronaos se intră pe o uşă din lemn, cu geamuri în partea superioară. Tot mobilierul din biserică este din lemn frumos sculptat. Pardoseala este din ciment mozaicat iar acoperişul din tablă zincată. Faţada bisericii este fragmentată de coloane dreptunghiulare, angajate în structura zidului, perpendiculare pe soclu, ornamentate în partea superioară. Coloanele (stâlpi de susţinere) sunt în zona altarului, naosului şi pronaosului.

Pictura: În ulei a fost executată în 1869-1870 de schimonahul VladimirMachidon, vieţuitor la Vorona. În 1982 s-a executat o altă pictură în frescă de Nicolae Gavrileanu. Sub cornişa pridvorului, la exterior, este pictată Naşterea Maicii Domnului. În pridvor, pe boltă, se află Iisus Hristos Emanuel. În registrul superior sunt scene din Noul Testament: Buna Vestire, Întâmpinarea Domnului, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, Botezul Domnului, Schimbarea la Faţă, Pilda Samariteanului Milostiv şi Pilda celor 10 Fecioare. În pronaos, pe boltă, este reprezentată Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, deasupra ferestrei din sud Cina cea de Taină, iar la cea din nord Pogorârea Sfântului Duh. În conca absidei din sud, Naşterea Domnului, iar la nord, Învierea Domnului. Catapeteasma este pictată de schimonahul Vladimir Machidon.

Altele: Clopotniţa, aşezată în partea de vest, la distanţă egală de cele două biserici, este înaltă, cu două etaje. Etajul doi, pătrat, cu acoperiş în formă de mitră arhierească, este acoperit cu tablă aşezată în solzi, vopsit în culoarea verde-închis. Gangul de intrare în incintă este în stânga clopotniţei, sub clădirea chiliilor. Dar înainte de a ajunge la gangul de lângă clopotniţa se intră pe o poartă mare din lemn, acoperită cu tablă. Şi în stânga clopotniţei este o clădire pentru chilii. Ambele clădiri, care depăşesc în lungime construcţiile celor două biserici, au cerdacuri susţinute de stâlpi din lemn, exceptând partea nordică a clădirii din stânga clopotniţei, care are coloane din zid. Cerdacurile au grilaje din scândură. Clădirile sunt acoperite cu tablă. Al doilea rând de clădiri din latura estică a incintei, în care este sala de protocol pentru primirea oaspeţilor şi chilii, are etaj cu cerdacuri. Una dintre aceste construcţii s-a realizat în 1981-1984, alta în care este la parter stăreţia şi atelierele mănăstireşti, iar la etaj chilii, a fost ridicată în 1984-1986. Amândouă sunt acoperite cu tablă.