Biserica Adormirea Maicii Domnului din Dorohoi
Bisericuta de lemn din Dorohoi - scurt istoric
Bisericuta de lemn are pisania romaneasca cu litere chirilice, sapata in lemn deasupra usii de la intrare: "Aceasta Sfanta Biserica s-a inaltat intru cinstea si lauda Adormirii Precistei de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioara Maria, in zilele lui Constantin Moruzi V.v. leat 7287/1779 luna aprilie".
Bisericuta este construita din barne de stejar pe temelie de piatra, ridicata pana la inaltimea de un metru, are legatura barnelor "incheiate" pana la boltile de sus din pronaos, naos si altar formand un tot unitar, aratand constructia veche, solida, a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecuta in randul monumentelor vechi nationale.
Ctitorii bisericutei de lemn din Dorohoi sunt piosii "poporani" care in frunte cu preotii lor si-au construit-o din lemn deoarece starea lor economica era foarte modesta; stapanirea turceasca prin "uneltele" lor - fanariotii - ii "inglobeau" si pe fumul care iesea pe cos.
Acestea sunt informatiile oficiale despre ctitori pana in anul 2008 cand parintele Ifrim Catalin a descoperit in manuscrisele parintelui Dumitru Furtuna noi informatii, care prezinta ipoteza urmatoare: preotul Vasilie este ctitorul acestei biserici si in acelasi timp constructor, el insusi a cioplit barnele care alcatuiesc peretii bisericii.
Marturie sta piatra funerara pe care parintele Vasilie a cioplit-o pentru mormantul sau; lucrare care nu a fost finalizata, piatra a fost inscriptionata doar pe o jumatate din suprafata. Parintele Furtuna a descifrat aceasta inscriptia ce confirma ipoteza potrivit careia ctitorul bisericii Vargolici este preotul Vasilie cu familia sa.
La construirea bisericutei i s-a dat forma de corabie, cu pante repezi la acoperis si avand la exterior sculptat in barna de stejar un odgon de corabie, care simboliza speranta crestina.
Bisericuta nu a fost pictata nici la exterior nici la interior, a fost vopsit interiorul in anii 1895, 1904 si 1919, cand a fost "inoita" dupa "chipul" ei vechi de preotul econom stavrofor Dumitru Furtuna.
Catapeteasma acesteia dateaza din anul 1794, dupa cum se afla scris sub icoanele imparatesti: "Aceasta Sfanta Catapeteasma s-a facut prin osardia lui Tanase Soltuz, in 20.01.1794, zugrav a fost Ananiie de la Suceava."
Stilul picturii catapetesmei este cel bizantin, in ulei, avand caracteristicile sfintilor ortodocsi cu fetele subtiate de post si traire duhovniceasca, a fost spalata si lacuita in anul 1895, cand s-a aflat si inscriptia de mai sus.
Intre obiectele de cult in afara de Sfantul Potir de argint aurit, care prezinta valoare artistica, altceva bisericuta nu are, valoroase sunt cartile: Triodul din 1747, Evanghelia din 1812, Talcul Evangheliilor din 1805, Cele 9 cantari din 1815, etc.
Cucernicii preoti si credinciosii ai bisericutei au ravnit neancetat spre a implini voia lui Dumnezeu si a-si apara glia stramoseasca, acest lucru il dovedeste semiluna asezata la baza crucilor asezate la baza crucilor de pe acoperisul bisericii, asa cum se obisnuia in in timpul stapanirii turcesti care silea pe crestini sa treaca la islam.
Pavaza de aparare pentru a nu fi deznationalizati a fost credinta crestin ortodoxa si datina strabuna, pastrata nealterata in sfintele locasuri si in sufletele stramosilor nostri.
La umbra bisericutei si cu sprijinul cucernicilor preoti a luat fiinta Liceul de baieti nr.1, aflat langa ea. Bisericuta se pastreaza in starea de la inceput; a fost acoperita cu tabla peste sindrila de la inceput, in anul 1895, cand s-au asezat si actualele ferestre, ulterior a fost acoperita cu dranita.
In anul 1970 bisericuta a fost inchisa pana in anul 1995, cand a fost numit preotul Ifrim Catalin, profesor la Seminarul Teologic "Sfantul Ioan Iacob - Dorohoi" si slujitor la aceasta biserica.
Tot acum s-a inceput lucrarea de restaurare a bisericii, au fost reconstruite clopotnita si pridvorul; a fost restaurata catapeteasma; a fost inzestrata biserica cu mobilier bisericesc (strane, mese), icoane, vesminte; au fost curatati peretii interiori de straturile succesive de vopseaua care se innegrise; in exterior a fost amenajat trotuarul din jurul bisericii; in fata a fost pusa piatra; a fost inzestrata biserica cu obiecte de cult (cristelnita, cadelnita, evanghelie, vase liturgice, dvera, prapuri, lumanarar, covoare, carti de slujba, strana cantaretului, chivot, acoperaminte pentru Sfanta Masa, covoare, sfesnice, candelabre); a fost refacuta instalatia electrica, a fost asigurata sonorizarea; s-a instalat o instalatie de protectie (alarma); s-a acoperit biserica, clopotnita si crucea din curtea bisericii cu dranita.
Astazi bisericuta de lemn, prin modelul constructiei si taria ei ne arata si va arata generatiilor viitoare vechea arhitectura a bisericilor si modul ingenios de lucru la aceste lacasuri.
Schitul Oneaga
Schitul Oneaga, aflat in localitatea Oneaga, comuna Cristesti, judetul Botosani, a fost ctitorit de boierul Niculai Cristescu in anul 1775. Prin porunca domneasca, biserica fiind din lemn a fost demontata, transportata in satul Vanatori, comuna Gorbanesti unde a fost remontata si folosita in continuare ca biserica de mir.
In anul 1994 Episcopul-Vicar Calinic Botosaneanul al lasului a avut initiativa reinfiintarii schitului Oneaga cu obste de calugari, asa cum a fost initial.
Schitul Oneaga are hramul Acoperamantul Maicii Domnului (1 octombrie). Asezamantul este construit in mijlocul padurii de stejar pe Dealul Manastirii la 1,5 km est de satul Oneaga.
Primul egumen a fost Ieromonahul Galaction. L-a urmat Parintele Pimen Gheorghe care, cu contributia credinciosilor si ajutat de Ieromonahul Teodosie si fratele Mihai Bahna, a turnat in 1995 fundatia bisericii, care in 1996 a fost gata ridicata.
Biserica este o constructie din zid, pe temelie de beton, in forma de cruce. Altarul are in dreapta o camera pentru vestmantarie si este luminat de o fereastra asezata pe zidul din est. Catapeteasma din lemn de stejar sculptat, are icoane nichelate. Naosul este luminat de o fereastra asezata la sud si alta la nord. Este delimitat de pronaos prin doi stalpi laterali din zid, voluminosi, cuprinsi in interiorul zidurilor, ei sustinand arcada boltii. Deasupra naosului este o turla in forma octogonala care are patru ferestre. Pronaosul este spatios si luminat de cate o fereastra la sud si nord. Pridvorul inchis este luminat de o fereastra la vest. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate in arc. Intrarea in pridvor se face pe o usa de stejar sculptata, asezata in partea vestica. Din pridvor in pronaos se intra pe o usa din lemn de brad. Pridvorul deschis este sustinut de patru stalpi din zid, asezati in fata. Pardoseala este din lemn de brad, avand grosimea 3 cm. Acoperisul este din tabla zincata.
La Schitul Oneaga se poate ajunge prin Vorona, pe drumul manastirilor, 6 km pana la Manastirea Sihastria Voronei si de acolo inca 3 km pana la Schitul Oneaga, pe un drum forestier pietruit.
MANASTIREA ZOSIN
Manastirea Zosin este o manastire ortodoxa localizata in satul Baluseni, judetul Botosani, pe drumul national ce leaga orasul Botosani de municipiul Iasi.
Bisericuta de lemn are pisania romaneasca cu litere chirilice, sapata in lemn deasupra usii de la intrare: "Aceasta Sfanta Biserica s-a inaltat intru cinstea si lauda Adormirii Precistei de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioara Maria, in zilele lui Constantin Moruzi V.v. leat 7287/1779 luna aprilie".
Bisericuta este construita din barne de stejar pe temelie de piatra, ridicata pana la inaltimea de un metru, are legatura barnelor "incheiate" pana la boltile de sus din pronaos, naos si altar formand un tot unitar, aratand constructia veche, solida, a veacurilor trecute, motiv pentru care a fost trecuta in randul monumentelor vechi nationale.
Ctitorii bisericutei de lemn din Dorohoi sunt piosii "poporani" care in frunte cu preotii lor si-au construit-o din lemn deoarece starea lor economica era foarte modesta; stapanirea turceasca prin "uneltele" lor - fanariotii - ii "inglobeau" si pe fumul care iesea pe cos.
Acestea sunt informatiile oficiale despre ctitori pana in anul 2008 cand parintele Ifrim Catalin a descoperit in manuscrisele parintelui Dumitru Furtuna noi informatii, care prezinta ipoteza urmatoare: preotul Vasilie este ctitorul acestei biserici si in acelasi timp constructor, el insusi a cioplit barnele care alcatuiesc peretii bisericii.
Marturie sta piatra funerara pe care parintele Vasilie a cioplit-o pentru mormantul sau; lucrare care nu a fost finalizata, piatra a fost inscriptionata doar pe o jumatate din suprafata. Parintele Furtuna a descifrat aceasta inscriptia ce confirma ipoteza potrivit careia ctitorul bisericii Vargolici este preotul Vasilie cu familia sa.
La construirea bisericutei i s-a dat forma de corabie, cu pante repezi la acoperis si avand la exterior sculptat in barna de stejar un odgon de corabie, care simboliza speranta crestina.
Bisericuta nu a fost pictata nici la exterior nici la interior, a fost vopsit interiorul in anii 1895, 1904 si 1919, cand a fost "inoita" dupa "chipul" ei vechi de preotul econom stavrofor Dumitru Furtuna.
Catapeteasma acesteia dateaza din anul 1794, dupa cum se afla scris sub icoanele imparatesti: "Aceasta Sfanta Catapeteasma s-a facut prin osardia lui Tanase Soltuz, in 20.01.1794, zugrav a fost Ananiie de la Suceava."
Stilul picturii catapetesmei este cel bizantin, in ulei, avand caracteristicile sfintilor ortodocsi cu fetele subtiate de post si traire duhovniceasca, a fost spalata si lacuita in anul 1895, cand s-a aflat si inscriptia de mai sus.
Intre obiectele de cult in afara de Sfantul Potir de argint aurit, care prezinta valoare artistica, altceva bisericuta nu are, valoroase sunt cartile: Triodul din 1747, Evanghelia din 1812, Talcul Evangheliilor din 1805, Cele 9 cantari din 1815, etc.
Cucernicii preoti si credinciosii ai bisericutei au ravnit neancetat spre a implini voia lui Dumnezeu si a-si apara glia stramoseasca, acest lucru il dovedeste semiluna asezata la baza crucilor asezate la baza crucilor de pe acoperisul bisericii, asa cum se obisnuia in in timpul stapanirii turcesti care silea pe crestini sa treaca la islam.
Pavaza de aparare pentru a nu fi deznationalizati a fost credinta crestin ortodoxa si datina strabuna, pastrata nealterata in sfintele locasuri si in sufletele stramosilor nostri.
La umbra bisericutei si cu sprijinul cucernicilor preoti a luat fiinta Liceul de baieti nr.1, aflat langa ea. Bisericuta se pastreaza in starea de la inceput; a fost acoperita cu tabla peste sindrila de la inceput, in anul 1895, cand s-au asezat si actualele ferestre, ulterior a fost acoperita cu dranita.
In anul 1970 bisericuta a fost inchisa pana in anul 1995, cand a fost numit preotul Ifrim Catalin, profesor la Seminarul Teologic "Sfantul Ioan Iacob - Dorohoi" si slujitor la aceasta biserica.
Tot acum s-a inceput lucrarea de restaurare a bisericii, au fost reconstruite clopotnita si pridvorul; a fost restaurata catapeteasma; a fost inzestrata biserica cu mobilier bisericesc (strane, mese), icoane, vesminte; au fost curatati peretii interiori de straturile succesive de vopseaua care se innegrise; in exterior a fost amenajat trotuarul din jurul bisericii; in fata a fost pusa piatra; a fost inzestrata biserica cu obiecte de cult (cristelnita, cadelnita, evanghelie, vase liturgice, dvera, prapuri, lumanarar, covoare, carti de slujba, strana cantaretului, chivot, acoperaminte pentru Sfanta Masa, covoare, sfesnice, candelabre); a fost refacuta instalatia electrica, a fost asigurata sonorizarea; s-a instalat o instalatie de protectie (alarma); s-a acoperit biserica, clopotnita si crucea din curtea bisericii cu dranita.
Astazi bisericuta de lemn, prin modelul constructiei si taria ei ne arata si va arata generatiilor viitoare vechea arhitectura a bisericilor si modul ingenios de lucru la aceste lacasuri.
Schitul Oneaga
Schitul Oneaga, aflat in localitatea Oneaga, comuna Cristesti, judetul Botosani, a fost ctitorit de boierul Niculai Cristescu in anul 1775. Prin porunca domneasca, biserica fiind din lemn a fost demontata, transportata in satul Vanatori, comuna Gorbanesti unde a fost remontata si folosita in continuare ca biserica de mir.
In anul 1994 Episcopul-Vicar Calinic Botosaneanul al lasului a avut initiativa reinfiintarii schitului Oneaga cu obste de calugari, asa cum a fost initial.
Schitul Oneaga are hramul Acoperamantul Maicii Domnului (1 octombrie). Asezamantul este construit in mijlocul padurii de stejar pe Dealul Manastirii la 1,5 km est de satul Oneaga.
Primul egumen a fost Ieromonahul Galaction. L-a urmat Parintele Pimen Gheorghe care, cu contributia credinciosilor si ajutat de Ieromonahul Teodosie si fratele Mihai Bahna, a turnat in 1995 fundatia bisericii, care in 1996 a fost gata ridicata.
Biserica este o constructie din zid, pe temelie de beton, in forma de cruce. Altarul are in dreapta o camera pentru vestmantarie si este luminat de o fereastra asezata pe zidul din est. Catapeteasma din lemn de stejar sculptat, are icoane nichelate. Naosul este luminat de o fereastra asezata la sud si alta la nord. Este delimitat de pronaos prin doi stalpi laterali din zid, voluminosi, cuprinsi in interiorul zidurilor, ei sustinand arcada boltii. Deasupra naosului este o turla in forma octogonala care are patru ferestre. Pronaosul este spatios si luminat de cate o fereastra la sud si nord. Pridvorul inchis este luminat de o fereastra la vest. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate in arc. Intrarea in pridvor se face pe o usa de stejar sculptata, asezata in partea vestica. Din pridvor in pronaos se intra pe o usa din lemn de brad. Pridvorul deschis este sustinut de patru stalpi din zid, asezati in fata. Pardoseala este din lemn de brad, avand grosimea 3 cm. Acoperisul este din tabla zincata.
La Schitul Oneaga se poate ajunge prin Vorona, pe drumul manastirilor, 6 km pana la Manastirea Sihastria Voronei si de acolo inca 3 km pana la Schitul Oneaga, pe un drum forestier pietruit.
Manastirea Vorona
Istoricul: Denumirea
vine de la pârâul Vorona, consemnat într-o carte domnească din 16 noiembrie
1433. La începutul secolului 17, câţiva călugări au ridicat o bisericuţă din
lemn cu hramul Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Peste un secol, familii
de boieri moldoveni ca Liteanu, Jora, Panaite, Balş, Vârnav, Catargi, Basota,
Miclescu, Beldiman, Cananau, Mavrocordat, Donici, Şuţu, Crupenschi, Holban,
precum şi Arhimandritul Rafail, au contribuit la înflorirea Voronei, care a
dobândit faimă în istoria monahismului şi ortodoxiei. Au fost construite două
mari biserici din zid şi una mai mică în cimitir, precum şi Schitul din
apropiere, numit Sihăstria Voronei, devenit după 1990 o mare mănăstire de sine
stătătoare. Prin îndemnul şi stăruinţa Mitropolitului Pimen, cu ajutorul
prefecţilor de Botoşani D. Vizanti şi P. Irimescu şi a călugărului Victor
Cristescu, stareţ fiind Arhimandritul Nifon Ioniţa, cele două mari biserici şi
întreaga aşezare mănăstirească s-au îmbunătăţit şi refăcut, zidindu-se chilii
noi şi refăcându-se cele vechi. Până în 1968 Vorona a fost mănăstire pentru
călugări, iar din 1968 a devenit mănăstire pentru călugăriţe, în fruntea obştei
fiind rânduită maica Teofana Scânteie, călugăriţă la Mănăstirea Râşca.
Descriere:
Biserica este o construcţie din piatră şi cărămidă în plan triconic, cu
absidele semicirculare. Spaţiul este împărţit în altar, naos, pronaos şi
pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră mare la răsărit şi una mică
la nord, în proscomidie. În sudul altarului a fost adăugat un
diaconic-veştmântar. Pe altar este o turlă oarbă, din lemn. În altar se
păstrează o icoană a Mântuitorului Hristos, care a aparţinut probabil
catapeteasmei vechii biserici. La proscomidie, într-o raclă de argint se
păstrează o cruce de lemn în mijlocul căreia este fixată o cutiuţă din argint,
în care se află părţi din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, dăruite de
cuviosul monah Ghedeon Vârnav (în mirenie Iordache Vârnav), ctitorul sfintei
icoane a Maicii Domnului din biserică, aşezată într-o strană specială la 20
iunie 1869. Catapeteasma este ornamentată cu o frumoasă sculptură, în parte
aplicată. Naosul cu abside largi este luminat de câte o fereastră pe fiecare
absidă. Delimitarea de pronaos se face printr-o arcadă puternică, lată, care
susţine cele două bolţi din naos şi pronaos. În naos este scaunul arhieresc
construit în stil baroc. Pe naos este o turlă mare, oarbă. Pronaosul este
luminat de o fereastră la sud, alta la nord. În pronaos este amvonul în stil
baroc. Pe pronaos se află a treia turlă a bisericii, de asemenea, oarbă. Toate
cele trei turle sunt de formă octogonală în exterior, cu acoperişuri înalte în
formă de mitră arhierească, acoperite cu tablă aşezată în solzi, vopsită
bej-crem şi cu cruci deasupra. Ferestrele din altar, naos, pronaos sunt duble,
terminate în arc şi cu grilaj metalic la mijloc. Pridvorul, cu intrarea prin
vest, pe o uşă de stejar sculptat, este luminat de câte o fereastră mică,
dreptunghiulara, aşezată pe fiecare parte. Sub cornişe are o frumoasă ornamentaţie.
Este susţinut de patru coloane în faţă şi alte trei pe fiecare parte laterală,
fixate în soclul fundaţiei cu o frumoasă ornamentaţie sculpturală în partea
superioară. Coloanele susţin grinzile pridvorului. Din pridvor în pronaos se
intră pe o uşă din lemn, cu geamuri în partea superioară. Tot mobilierul din
biserică este din lemn frumos sculptat. Pardoseala este din ciment mozaicat iar
acoperişul din tablă zincată. Faţada bisericii este fragmentată de coloane
dreptunghiulare, angajate în structura zidului, perpendiculare pe soclu,
ornamentate în partea superioară. Coloanele (stâlpi de susţinere) sunt în zona
altarului, naosului şi pronaosului.
Pictura: În ulei
a fost executată în 1869-1870 de schimonahul VladimirMachidon, vieţuitor la
Vorona. În 1982 s-a executat o altă pictură în frescă de Nicolae Gavrileanu.
Sub cornişa pridvorului, la exterior, este pictată Naşterea Maicii Domnului. În
pridvor, pe boltă, se află Iisus Hristos Emanuel. În registrul superior sunt
scene din Noul Testament: Buna Vestire, Întâmpinarea Domnului, Intrarea Maicii
Domnului în Biserică, Botezul Domnului, Schimbarea la Faţă, Pilda
Samariteanului Milostiv şi Pilda celor 10 Fecioare. În pronaos, pe boltă, este
reprezentată Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, deasupra ferestrei din sud
Cina cea de Taină, iar la cea din nord Pogorârea Sfântului Duh. În conca
absidei din sud, Naşterea Domnului, iar la nord, Învierea Domnului.
Catapeteasma este pictată de schimonahul Vladimir Machidon.
Altele:
Clopotniţa, aşezată în partea de vest, la distanţă egală de cele două biserici,
este înaltă, cu două etaje. Etajul doi, pătrat, cu acoperiş în formă de mitră
arhierească, este acoperit cu tablă aşezată în solzi, vopsit în culoarea
verde-închis. Gangul de intrare în incintă este în stânga clopotniţei, sub
clădirea chiliilor. Dar înainte de a ajunge la gangul de lângă clopotniţa se
intră pe o poartă mare din lemn, acoperită cu tablă. Şi în stânga clopotniţei
este o clădire pentru chilii. Ambele clădiri, care depăşesc în lungime construcţiile
celor două biserici, au cerdacuri susţinute de stâlpi din lemn, exceptând
partea nordică a clădirii din stânga clopotniţei, care are coloane din zid.
Cerdacurile au grilaje din scândură. Clădirile sunt acoperite cu tablă. Al
doilea rând de clădiri din latura estică a incintei, în care este sala de
protocol pentru primirea oaspeţilor şi chilii, are etaj cu cerdacuri. Una
dintre aceste construcţii s-a realizat în 1981-1984, alta în care este la
parter stăreţia şi atelierele mănăstireşti, iar la etaj chilii, a fost ridicată
în 1984-1986. Amândouă sunt acoperite cu tablă.
Chilia de la Manastirea Voraona a Prea Fericitului Patriarh Teoctist Arapasu
Icoana Facatoare de Minunii a Maicii Domnului
Mormantului Parintelui Duhovnic Protos.Doroftei Cucos
Poezia duhovnicului Doroftei Cucos
Aceasta e porunca
Dar daca sufletul
De la Domnul Sfant Nu va fi curat
Ca iarasi sa ne intoarcem Va merge la Domnul
Intr acest pamant Dar
va fi judecat
Dar numai cu trupul Trupul
se preface
De unde e luat Iarasi in pamant
Sufletul va merge la Domnul Sufletul il
cere Domnul
De unde este dat
Sa fie curat ca El si Sfant
Si numai atuncea Sa
scapati de moarte
Fericit va fi
De iad ,de foc si chin
Caci la judecata
Si se va bucura de Domnul
Nu va mai veni In veci
vecilor Amin!
Manastirea Sihastria Voronei
Manastirea Sihastria Voronei
La 24 km sud-vest de Botosani, jud. Suceava, este situata manastirea Voronei, veche ctitorie cu viata de obste organizata inca de la inceputul secolului al XVII-lea, de un grup de sihastrii, veniti probabil de la Manastirea Doamnei. Conditiile prielnice vietii de sihastrie au atras la Vorona, in prima jumatate a secollui XVIII, pana la 100 de sihastrii ce se nevoiau in chili de lemn si de pamant, risipite fie pe valea paraului Vorona, fie in adancul codrilor seculari.
In a doua jumatate a secolului XVIII manastirea cunoaste perioada cea mai infloritoare din istoria sa, ajungand la aceeasi masura duhovniceasca cu sihastria de la Poiana Marului. Manastirea Vorona este "mama" manastirii Sihastria, pentru ca ii poarta numele.
La 24 km sud-vest de Botosani, jud. Suceava, este situata manastirea Voronei, veche ctitorie cu viata de obste organizata inca de la inceputul secolului al XVII-lea, de un grup de sihastrii, veniti probabil de la Manastirea Doamnei. Conditiile prielnice vietii de sihastrie au atras la Vorona, in prima jumatate a secollui XVIII, pana la 100 de sihastrii ce se nevoiau in chili de lemn si de pamant, risipite fie pe valea paraului Vorona, fie in adancul codrilor seculari.
In a doua jumatate a secolului XVIII manastirea cunoaste perioada cea mai infloritoare din istoria sa, ajungand la aceeasi masura duhovniceasca cu sihastria de la Poiana Marului. Manastirea Vorona este "mama" manastirii Sihastria, pentru ca ii poarta numele.
Biserica manastirii Sihastria Voronei a fost construita la indemnul domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), in perioada 11 septembrie 1858 - 25 martie 1861, avand ctitori un grup de sase calugari, in frunte cu monahii Ioanichie si Mardarie, veniti de la schitul Cozancea. Staret al Manastirii Vorona era arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876). Biserica a fost sfintita in anul 1865, martie, 25 de catre PS Arhiereu Chesarie Sinadon, avand hramul Buna Vestire, ulterior primind si al doilea hram: Duminica Tuturor Sfintilor. Finisarea lucrarilor si pictarea bisericii de catre schimonahul Vladimir s-a terminat in 1876.
In perioada 1920-1945 biserica schitului si chiliile au fost reparate facandu-se si acoperis nou cu tabla. (Zidul bisericii fiind deteriorat, in 1937 a fost legat in bare de fier prin truda Ieromonahului Vasile Huminiuc, vietuitor al schitului.) Tot in aceasta perioada au fost ridicate noi cladiri pentru chilii si s-a construit Paraclisul Sfantul Mina, care a fost sfintit in anul 1941 de Mitropolitul Irineu Mihalcescu.
In perioada 1920-1945 biserica schitului si chiliile au fost reparate facandu-se si acoperis nou cu tabla. (Zidul bisericii fiind deteriorat, in 1937 a fost legat in bare de fier prin truda Ieromonahului Vasile Huminiuc, vietuitor al schitului.) Tot in aceasta perioada au fost ridicate noi cladiri pentru chilii si s-a construit Paraclisul Sfantul Mina, care a fost sfintit in anul 1941 de Mitropolitul Irineu Mihalcescu.
Intre 1945 si 1960 s-au construit chilii noi, staretia, clopotnita si a fost restaurata pictura bisericii. Intre anii 1959-1968, manastirea a fost inchisa ca urmare a Decretului nr.410 din anul 1959. La deschiderea sa din anul 1969, constructiile se aflau intr-o stare accentuata de degradare. Prin truda egumenului Ghenadie Verenciuc (1968-1972), s-a reparat bolta bisericii, au fost terminate fatadele exterioare.
In anul 1990, Sfantul Sinod a aprobat reinfiintarea asezamantului monahal in regim de manastire cu obste de calugari, primul staret al manastirii fiind Protosinghelul Ghedeon Gheorghita Hutanasu. Tot incepand cu acest an s-au realizat lucrari care au schimbat imaginea manastirii si au imbunatatit traiul vietuitorilor. Manastirea are in componenta: biserica Buna Vestire, paraclisul Sf Mc. Mina, schitul Acoperamantul Maicii Domnului - Oneaga, schitul Pestera - Sf Treime, agheasmatarul, troita Sf. Prooroc Ilie, casa Sf. Prooroc Ghedeon.
In anul 1990, Sfantul Sinod a aprobat reinfiintarea asezamantului monahal in regim de manastire cu obste de calugari, primul staret al manastirii fiind Protosinghelul Ghedeon Gheorghita Hutanasu. Tot incepand cu acest an s-au realizat lucrari care au schimbat imaginea manastirii si au imbunatatit traiul vietuitorilor. Manastirea are in componenta: biserica Buna Vestire, paraclisul Sf Mc. Mina, schitul Acoperamantul Maicii Domnului - Oneaga, schitul Pestera - Sf Treime, agheasmatarul, troita Sf. Prooroc Ilie, casa Sf. Prooroc Ghedeon.
Din punct de vedere arhitectural, biserica Buna Vestire este construita in plan dreptunghiular, din caramida, pe temelie din piatra si este acoperita cu tabla alba. Are o lungime de 20 metri si o latime de 7 metri. Originalitatea ei este data de trei abside aparente, marcate pe exterior de cate patru coloane, impartirea interioara cuprinde: altar, naos, pronaos, pridvor si vesmantar. Catapeteasma este din lemn sculptat. Naosul spatios, este luminat de o fereastra la sud si alta la nord.
Pronaosul are spatiul mic. Pridvorul spatios, este luminat de o fereastra mare la vest. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, terminate in arc, cu grilaj metalic intre ele. Locasul are trei turle de lemn, de influenta ruseasca, ce nu se armonizeaza cu intregul. Una din turle, de forma hexagonala, se afla pe pronaos, initial avand rol de clopotnita, la partea superioara fiind prevazuta cu bulb, ca si celelalte doua.
Pronaosul are spatiul mic. Pridvorul spatios, este luminat de o fereastra mare la vest. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, terminate in arc, cu grilaj metalic intre ele. Locasul are trei turle de lemn, de influenta ruseasca, ce nu se armonizeaza cu intregul. Una din turle, de forma hexagonala, se afla pe pronaos, initial avand rol de clopotnita, la partea superioara fiind prevazuta cu bulb, ca si celelalte doua.
Pictura a fost executata in tehnica tempera de calugarul Vladimir Machidon de la manastirea Vorona. Este o pictura in stil neobizantin, realizata cu pricepere si ingrijire. Sunt pictate diferite scene, atat din Vechiul cat si Noul Testament, precum si diferiti sfinti. In aceasta pictura a bisericii si a catapeteasmei, credinciosul poate "citi" in scurt timp intreaga viata a Mantuitorului. Pe fata sudica a altarului este pictata scena "infricosata Judecata de Apoi".
Catapetesma si un mare numar de icoane sunt pictate in ulei si poleite cu aur8 - Taierea celor 14.000 de prunci, Cina cea de Taina, Apostolii etc. Schimonahul Vladimir Machidon avea varsta de 115 ani cand a terminat de pictat biserica. Atat catapeteasma cat si Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de Mana, sunt inscrise in Patrimoniul National.
Catapetesma si un mare numar de icoane sunt pictate in ulei si poleite cu aur8 - Taierea celor 14.000 de prunci, Cina cea de Taina, Apostolii etc. Schimonahul Vladimir Machidon avea varsta de 115 ani cand a terminat de pictat biserica. Atat catapeteasma cat si Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de Mana, sunt inscrise in Patrimoniul National.
Sub conducerea protos. Sava Iftode (1947-1959), au fost construite clopotnita si agheazmatarul-1958. Clopotnita e la 70 m sud de pridvor, din zid cu gang de intrare. Agheazmatarul iese in evidenta prin unicitatea picturii, care are intreaga cupola acoperita cu picturi reprezentand starile sufletesti ale omului, percepute prin prisma omului bun si ale omului rau. In anul 1940, la sud de biserica a fost construit paraclisul cu hramul Sfantul Mina sfintit pe 09 septembrie 1941 de IPS Irineu Mihalcescu, mitropolitul Moldovei.
Troita cu hramul Sfantul Proroc Ilie a fost construita in anul 1984 de ierom. Pimen Chirila, in timpul egumeniei ierom. Visarion Pasnei. Intre anii 1993-1997, s-a construit casa "Sf.Proroc Ghedeon", sfintita la 25 martie 1997 de PS Episcop Vicar Calinic Botosaneanul.
Corpul de Chilii
Troita cu hramul Sfantul Proroc Ilie a fost construita in anul 1984 de ierom. Pimen Chirila, in timpul egumeniei ierom. Visarion Pasnei. Intre anii 1993-1997, s-a construit casa "Sf.Proroc Ghedeon", sfintita la 25 martie 1997 de PS Episcop Vicar Calinic Botosaneanul.
Corpul de Chilii
Un mare vietuitor in duhul rugaciunii isihaste, a fost Cuviosul Onufrie, contemporan, ucenic, apoi si sfatuitor al Sf. Paisie de la Neamt. Era rus de origine, avand o pozitie sociala inalta in societatea rusa a anului 1749, cand era guvernator al unei provincii. Dupa acest an, a venit in Moldova si a sihastrit in codrii Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), trecand la cele vesnice pe 29 martie 1789.
Dupa aceasta, s-au facut multe minuni de catre Cuvios, unor calugari de la schitul Lacuri (Deleni-Iasi), unor mireni ingrijitori ai animalelor manastirii Vorona, culminand cu vindecarea copilei domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza. Ca urmare a acestor minuni, pe 9 mai 1846, s-au dezgropat sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie, si s-au asezat intr-o racla, in biserica "Buna Vestire" a manastirii Sihastria Voronei.
Dupa aceasta, s-au facut multe minuni de catre Cuvios, unor calugari de la schitul Lacuri (Deleni-Iasi), unor mireni ingrijitori ai animalelor manastirii Vorona, culminand cu vindecarea copilei domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza. Ca urmare a acestor minuni, pe 9 mai 1846, s-au dezgropat sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie, si s-au asezat intr-o racla, in biserica "Buna Vestire" a manastirii Sihastria Voronei.
A fost egumen al manastirii Vorona intre anii 1777-1779, cand a si purtat o corespondenta cu Sf.Paisie. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta din 6 iulie 2005, a hotarat trecerea sa in randil sfintilor, cu data de praznuire pe 9 septembrie. Alaturi de Sf.Cuv.Onufrie, au trait si alti parinti pustnici dintre care amintim: Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, schimonahul Veniamin Constantinescu.
Racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Cuvios Onufrie de la Vorona
In anul 1928, in Duminica Tomei, a intrat ca frate la schitul Sihastria Voronei, judetul Botosani Patriarhul BOR, PF Teoctist, pana in anul 1930.
Pestera Sfantului
Racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Cuvios Onufrie de la Vorona
In anul 1928, in Duminica Tomei, a intrat ca frate la schitul Sihastria Voronei, judetul Botosani Patriarhul BOR, PF Teoctist, pana in anul 1930.
Pestera Sfantului
Manastirea Zosin este o manastire ortodoxa localizata in satul Baluseni, judetul Botosani, pe drumul national ce leaga orasul Botosani de municipiul Iasi.
Ansamblul monahal Zosin a fost trecut in lista monumentelor istorice nationale in anul 2004, in mod deosebit datorita bisericutei vechi, de lemn, pe care inca o mai pastreaza. Bisericuta de lemn, inchinata Maicii Domnului, dateaza din anul 1779.
Manastirea Zosin isi face loc printre documente inca din anul 1779, cand dreptcredinciosul Tudorachi Basota ctitoreste o micuta biserica de lemn in padurea din apropierea satului Baluseni. Aceasta o aflam din pisania pastrata inca si astazi deasupra usii de lemn a bisericutei, cara mai zice: “Aceasta Sfanta Biserica este facuta de dumnealui satrariu Tudorache Basuta, care se cinsteste cu Hramul Adormirea prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, in zilele mariei sale Constantin Moruz, Voievod, in anul 1779, august 1.”
Bisericuta are peretii tencuiti atat in exterior, cat si in interior, fiind pictata in anul 1834, direct pe lutul care acopera nuielele impletite ale zidurilor. Bisericuta este acoperita tot cu lemn, fasii de sindrila inlocuite din cand in cand.
Biserica de lemn din Manastirea Zosin o inlocuieste pe cea veche din nuiele fost monument istoric care statea sa cada.
Biserica cea noua a Manastirii Zosin a fost sfintita in data de 26 septembrie 1993, tot de acela care a si luat initiativa reinfiintarii ei, anume de Preafericitul Daniel. In numai trei ani, biserica cea noua a fost pictata in intregime.
Biserica noua a Manastiri Zosin dateaza din anul 2007