SFINTELE MOAŞTE

Ce sunt sfintele moaşte?
Oseminte nestricăcioase din trupurile sfinţilor, care au arătat putere făcătoare de minuni.
Există exemple în Sfânta Scriptură care să înfăţişeze puterea făcătoare de minuni a moaştelor de sfinţi?
Da, citeşte în Cartea a IV-a a Regilor XIII, 218:  „Dar, iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi sa

sculat pe picioarele sale.”

Venerăm noi moaştele sfinţilor?

Nu. Noi venerăm numai pe Unicul Dumnezeu Adevărat, care dă putere moaştelor sfinţilor Săi iubiţi spre a-i proslăvi, aşa cum şi ei au preaslăvit pe Dumnezeu când s-au aflat în trupurile lor.
Atribuim noi, oare, puterea moaştelor şi a altor obiecte sfinte, magiei?
Nu. Aceasta este înşelare păgânească. Puterea făcătoare de minuni a acestor obiecte o atribuim Dumnezeului Celui Viu şi sfinţilor Săi vii, şi nicidecum vreunui obiect mort.
CONCLUZIE
Din Sfânta Scriptură aflăm că Dumnezeu Cel Atotputernic a săvârşit uneori minuni şi prin morţi, prin lucruri neînsufleţite, de pildă:
Prin toiagul lui Moise (Ieşire IV, 2);
Prin şarpele de aramă (Numere XXI, 9);
Prin osemintele lui Elisei (II Împăraţii XIII, 21);
Prin veşmântul lui Hristos (Matei IX, 20);
Prin tina şi scăldătoarea Siloamului (Ioan IX, 7);
Prin umbra Sfântului Apostol Petru (Fapte V, 15);
Prin ştergarele şi şorţurile Sfântului Apostol Pavel (Fapte XIX, 12).
De aceea nu încape îndoială că Domnul Dumnezeu a săvârşit minuni şi prin Sfânta Cruce, sfintele icoane şi sfintele moaşte.
Trebuie să primim aceste minuni ca pe milostivire dumnezeiască faţă de oamenii neputincioşi şi împovăraţi; ca pe o mărturie a lui Dumnezeu că El este prezent pretutindeni, Dumnezeu Cel Viu, care toate le vede şi faptele noastre; de asemenea şi minunile sunt
mustrare de la Dumnezeu, încât cu cât le vedem mai des cu atât mai mult să credem mai tare în El, cu dragoste şi frică, şi cu atât mai mult să ne călăuzim viaţa morală după poruncile Sale.
Altfel, există pericolul ca şi noi să fim osândiţi, la fel cu acei evrei, înaintea cărora Iisus „deşi a făcut atâtea minuni, ei tot nu credeau în El” (Ioan XII, 37). De aceea Domnul a spus: „De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea; dar cum M-au văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu” (Ioan XV, 24).
(sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici - Credinţa sfinţilor. Catehismul Bisericii Ortodoxe)