- O nedumerire este urmatoarea: Din Evanghelii cunoastem viata lui Hristos. Informatiile insa ajung pana acolo cand Hristos de doisprezece ani a mers la Ierusalim, s-a inchinat in Templul lui Solomon, a ramas acolo trei zile si i-a uimit pe inteleptii lui Israel cu intrebarile si raspunsurile Lui.Apoi, Evangheliile tac. Exista un gol. Unde a fost si ce a facut Hristos de la 12 pana la 30 de ani? Dusmanii credintei exploateaza acest gol. Si ce zic?! Ca in aceasta perioada (de 18 ani) a calatorit si S-a dus departe, in tari diferite si in special in spatiul misticismului empatic, in Indii, si acolo a invatat intelepciunea pe care apoi a propovaduit-o.
- Minciuna! Hristos nu S-a dus nicaieri. Cum se demonstreaza asta? O spune Evanghelia. Va explic lucrul acesta si printr-un exemplu. Eu, prin harul lui Dumnezeu, provin dintr-un mic sat din Ciclade. Daca mergeti acolo, in satul meu, va vor spune lucruri despre viata mea: ca eram mic, ca m-am dus la scoalaprimara, ca am mers la gimnaziu, ca am mers la universitate, si ca…, si ca… Toate le stiu. Pentru ca lucrurile acestea se discuta. Cunosc detaliile vietii fiecarui consatean. Intr-un sat mic a locuit si Hristos, in Nazaret; de aceea S-a numit Nazarinean. Asadar cand S-a facut mare, de 30 de ani, si a propovaduit in Nazaret, ce spuneau?
- Curios lucru! Asta la scoala nu s-a dus: “Cum de stie acesta carte fara sa fi invatat?”(Ioan 7, 15), ca stie atatea lucruri?!…
- Compatriotii lui, adica, marturisesc ca nu a plecat din cercul Nazaretului, ci – ce a facut? – in aceasta perioada de 18 ani era acolo primul muncitor.
Sa auda aceasta toti acei parinti ai muncii si falsi ocrotitori care profita de muncitori. Domnul nostru Iisus Hristos a fost muncitor, cu bataturi in maini.Sarac, slujea in atelierul Sfantului Iosif ca sa se intretina pe El si pe Sfanta Lui Maica. Exista si o icoana, care-L prezinta in atelierul tamplaresc al parutului Sau tata, tinand in maini un ferastrau si o tesla si muncind.
Iata asadar unde a fost Hristos de la 12 pana la 30 de ani. Daca ar fi fost in alte tari, ar fi cunoscut-o compatriotii Sai, dar ei marturisesc ca nu S-a dus. De aceea sunt uimiti, nu pricep cum cunoaste “carte, fara sa fi invatat“.
- O alta nedumerire este urmatoarea: Cunoastem ca fiecare om este pacatos. Unul singur a fost fara de pacat – Hristos. Insa atunci se naste intrebarea: Daca este fara de pacat, de ce s-a botezat?
- Iisus S-a botezat pentru a Se face cunoscut oficial. Pana in clipa aceea era un anonim. Nu-L cunoastea nimeni. Cine ar fi presupus ca sub acel muncitor cu fierastraie si ciocane se ascundea Creatorul universului, Mesia cel asteptat? Si chiar Inainte-Mergatorului era necunoscut. Acum devine cunoscut tuturor.
Iisus S-a botezat si pentru a se arata Taina Sfintei Treimi. In clipa Botezului S-a aratat adevaratul Dumnezeu, care era necunoscut in toata perioada antica. Stramosii nostri atenieni in “vestita cetate” ridicasera un altar “Dumnezeului necunoscut” (Fapte 17, 23). Asadar, la repejunile Iordanului S-a aratat adevaratul Dumnezeu. Cum S-a aratat? Drept Sfanta Treime. Un singur Dumnezeu – Trei Persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. O taina de necuprins! Ce exemplu sa aduc? Iata ceva ce n-am stiut: cand are loc diviziunea atomului, se spune ca are loc emiterea a trei particule; unul este atomul si emite trei particule. Cele trei devin noua si asa mai departe; cresc potrivit progresului geometric. Este si aceasta o imagine asemanatoare, dar orice am spune nu putem sa explicam taina cea mare. De altfel, putem oare sa explicam macar tainele cele maimici ale naturii? Matematicianul Einstein zice: “Inotam in oceanul tainei”. De aceea, aici, dincolo de logica si de cele cinci simturi, este nevoie de “al saselea simt”, adica de credinta. Prin credinta ne apropiem de marea taina, iar viermii de noi, fiinte mici si lipsite de importanta, ne plecam grumazul si zicem: Sfanta Treime, Parinte si Fiule si Duhule Sfinte, miluieste lumea.
Aratarea Sfintei Treimi astazi – Tatal, Fiul si Sfantul Duh. S-au deschis cerurile. S-au tulburat apele. “Iordanul s-a intors inapoi” (Psalmul 113, 3). S-a aratat un porumbel, simbol al puritatii si al curatiei. Si s-a auzit un glas: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
Hristos S-a botezat si pentru a Se face pilda crestinilor. El Insusi nu avea nevoie de otez; noi avem nevoie de curatia pe care o daruieste taina. Apa cristelnitei nu este apa comuna – daca crezi, desigur – daca nu crezi, e dreptul tau. Din clipa in care preotul isi pune epitrahilul si binecuvinteaza, din ceasul acela apa primeste deja o putere facatoare de minuni, vazuta prin credinta; in cristelnita se ingroapa Adam cel vechi cu toate pacatele lui, iar omul iese mai alb chiar decat zapada. Aceasta este credinta noastra. Asadar botezul lui Hristos s-a facut pilda pentru noi.
- In sfarsit, inca o intrebare. Se boteaza omul matur, pentru ca este pacatos; dar pruncii nevinovati de ce sa se boteze?
- Pentru ca poarta pacatul stramosesc. Unii vor rade, auzind acestea; dar azi vine stiinta, psihologia sa confirme ca acest lucru este adevarat. Doar ca o spune cu alte cuvinte. Pe scurt, zic doar ca omul, chiar nascut, poarta in el samanta stricaciunii, samanta pacatului. Lucrul acesta in limbaj stiintific inseamna “ereditate” si este acceptat de toti. Daca insa ii zici “pacat stramosesc” sunt deranjati. Asadar, copilul are si el o oarecare vina; si, de aceea, are loc Botezul, ca sa se stearga vina, care provine din pacatul stramosesc.
***
Iubitii mei, am dezlegat cateva nedumeriri. Ce a facut Hristos de la 12 pana la 30 de ani. De ce Hristos, daca este fara de pacat, S-a botezat in Iordan. De ce se boteaza si copiii mici.
- Noi ne-am botezat si trebuia in continuare sa pastram neintinata haina, sa nu savarsim vreun pacat dupa Botez. Dar, din nefericire, si dupa Sfanta Taina am cazut iarasi si suntem cufundati in pacate. Trebuie deci sa deznadajduim?
- Nu, nu! De mii de ori daca pacatuiesti si cazi, sa nu deznadajduiesti. Ridica-te din nou, deoarece exista si un alt botez, cum spun Parintii Bisericii: este lacrima de pocainta si de marturisire. Lacrimile lui Petru, ale femeii pacatoase, lacrimile miilor care s-au pocait.
Multe sunt lacrimile in lume. Exista vreun om care sa nu fi plans? “Valea plangerii” se numeste pamantul (Psalm 83, 6). Dar de obicei acestea sunt lacrimi desarte, nefolositoare. Pentru ca oricat ai plange, de pilda, pentru un mort, nu poti sa-l inviezi. Exista si alte lacrimi pretioase, lacrimi rare. Sunt lacrimile de pocainta. Dati-mi, dati-mi, pacatosilor, o astfel de lacrima! Aceasta lacrima pe care o versi aici pentru pacatele tale, are aceeasi putere ca Iordanul. Aceasta lacrima se preface in raul Iordan, devine ocean in care se spala pacatele lumii, ale tuturor generatiilor. Si atunci Hristos este laudat si slavit intru toti vecii. Amin.
+ Episcopul Augustin
(Omilia Mitropolitului de Florina, parintele Augustus Kantiotis
in Sfanta Biserica a Sfantului Pantelimon, Florina)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu