Sfinţia voastră,
se vorbeşte în ultimul timp, mai ales în mediul universitar teologic, despre “despărţirea
uniceiBiserici a lui Hristos în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre
Biserica Răsăriteană, despre Biserica Apuseană, despre marea Biserică soră a
Apusului, despre istoria a trei confesiuni: catolici, ortodocşi, protestanţi;despre
faptul că prin Marea Schismă şi apoi prin ruptura din sec. XVI creştinismul şi-a
pierdut unitatea; despre cămaşa sfîşiată a lui Hristos; despre cei doi plămîni
ai Europei, adică Biserica Apuseană (catolică, protestanţi) şi Biserica Răsăriteană
(ortodoxă); despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: Bisericile
orientale, adică ortodoxe, Bisericile occidentale, adică Biserica Romano-Catolică
şi Protestantismul, adică Bisericile Evanghelice,Luterane, Anglicană etc.“ şi
altele asemenea. Acestea
sunt luate chiar
din teologi ortodocşi, cum s-ar zice.
Întrebarea pe
care v-o punem sfinţiei voastre este următoarea: este Biserica Mîntuitorului
Hristos în momentul de faţă, sau a fost vreodată împărţită în mai
multe Biserici,
unele mai mari, altele mai mici, unele cu har mai puţin, altele cu har mai
mult, sau divizată?
arhimandrit
Arsenie: Este
şi inutil să mai discutăm chestia asta, că nu putea să fie împărţită Biserica, pentru
că Hristos a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul
şi Viaţa”, adică:
nu e Cale nu e mergere, nu e Adevăr nu-i cunoaştere, şi dacă nu-i Viaţă nu-i vieţuire;
şi nu poate să fie alt Adevăr decît numai Hristos, nu poate să fie împărţit
acest Adevăr. Numai în funcţie de acest Adevăr este construită orice gîndire ca
să fie valabilă, numai dacă este pe Adevărul-Hristos care, de fapt, s-a dogmatizat
în Sinoadele Ecumenice, toată învăţătura aceasta pînă la 787, Sinodul VII Ecumenic,
care a fost în apărarea icoanei, dar mai
ales la Sinodul
I Ecumenic, unde s-au stabilit cele 7 puncte din Crez, că Iisus Hristos este
Dumnezeu Născut, nu făcut, şi la Sinodul al II – lea Ecumenic,
unde s-a
completat Crezul cu încă 5 articole, ca să fie 12.
Deci s-a
stabilit lucrul acesta: Biserica nu poate să fie împărţită; acesta ar putea să
fie răspunsul la întrebare: niciodată nu poate să fie împărţită Biserica, dar
există erezii.
Dacă n-ar exista Noul Testament s-ar fi desfiinţat
Vechiul Testament, dacă n-ar fi existat Noul Testament n-ar fi existat nici o
serie întreagă de atacuri filosofice împotriva Adevărului-Hristos, împotriva
Creştinismului, pentru că acesta era un
obiectiv care
strălucea, care umbrea orice, şi sigur că a fost atacat de toate filosofiile
care au păreri bune, zic ei, împotriva Adevărului adevărat.
Adevărul este Hristos, Biserica Ortodoxă.
Cuvîntul ortodox asta înseamnă.
Sfinţia voastră, cum credeţi că ar trebui să se
desfăşoare dialogurile inter-creştine între Ortodoxie şi Catolicism, respectiv
Protestantism, Necalcedonieni etc. ? Ce ar trebui să se discute, cît timp ar
trebui să ţină aceste discuţii?
arhimandrit Arsenie: Ca timp, nu se
pune problema; se pune problema adevărului care trebuie discutat. Nu este
valabilă nici o discuţie, decît: vă primim cu drag înapoi .
Ecumenismul acesta,
lupta aceasta, de venit vine din partea lor. N-au identitate! Îi roade pe suflet
faptul că nu sunt cu Adevărul. Singurul Adevăr este Hristos: “Eu sunt Calea,
Adevărul şi Viaţa”; în funcţie de Adevărul acesta e tot! - … Ortodoxia…, chiar
numele ei este de la Hristos, cum ne-a învăţat El, Hristos şi au continuat
Apostolii. Am stat împreună sute de ani
şi, sigur, s-au despărţit. De ce? La majoritatea problemelor dogmatice, cu
Sinoadele Ecumenice, am fost
împreună; la Sinodul
6 Ecumenic, Papa Martin a fost mucenic al ideii normale împotriva
monotelismului. Va să zică am fost împreună; acuma s-au despărţit! Şi de la
catolici au venit protestanţii cu Luther,
şi neoprotestanţii care, îţi dai seama, au interpretare continuă. N-au, repet,
identitate şi îi roade faptul că nu
sunt cu
Adevărul. Nu există târg în materie de Adevăr! Ca să putem face o împăcare, o
unitate, trebuie să negustorim: lasă tu, las şi eu. Ce să lăsăm noi? Nu se
poate pune problema - “o iota, o cirtă cine lasă din tot ce spun Eu”, acesta
îşi pierde mîntuirea; este neapărat problema asta care se pune. Nu avem ce
discuta decît dacă veniţi înapoi!
Dar cum ar trebui să se desfăşoare aceste dialoguri?
arhimandrit Arsenie: Dar nu sunt
deloc de părere să fie un dialog. Dacă nu-i tîrg, dialogul începe; să discute
nu ştiu ce…Dacă faci caz de istorie, nu-ţi dau voie. Sau, mai bine zis, dacă
faci caz de istorie, ce istorie au? De ce au plecat? Sute de ani am fost
împreună; acestea nu sînt 15 zile ! Dacă vor să vină, să vină înapoi, sunt
primiţi cu toată dragostea. Aşa interpretez şi vizitele care sau
făcut: de
curtoazie; acesta-i semn că noi suntem de bună credinţă, că vă primim cu drag
dacă veniţi. Fără condiţii!
Deci doar aceste cuvinte ar trebui să se desfăşoare
în cadrul dialogurilor; doar la aceste cuvinte ar trebui să se rezume dialogul
?
arhimandrit Arsenie: Să vină la
Ortodoxie! Că e vorba de Adevăr! Adică, dom’le, ia-mi un ochi că văd bine numai
cu unul, ştii?
Obiectul unui dialog, dacă vor să fie dialog, ar
putea să fie acesta: “nu avem nimic de discutat decît: vă primim cu drag
înapoi”. Asta este poziţia pentru că, altfel, ar însemna ca noi să ciuntim din Ortodoxie.
Ce să ciuntim?!
Dacă v-ar spune cineva că sunteţi habotnic, ce i-aţi
răpunde?
arhimandrit Arsenie: Nu, dragă, sunt
ortodox!
(sursa : arhimandrit Arsenie Papacioc – Singur
Ortodoxia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu