Eyes Wide Shut sau, în traducere în limba română, „Cu ochii larg închişi” (difuzat în România pe DVD) poate fi considerat drept filmul-testament al celebrului regizor american Stanley Kubrick.
Catalogat de critici drept thriller erotic sau dramă psihologică, filmul a fost urmat de o serie de evenimente nefaste: Kubrick a murit de infarct înainte să termine montajul, iar cuplul de actori Tom Cruise – Nicole Kidman s-au despărţit, după 10 ani de căsnicie. S-a interpretat că moartea regizorului a fost o pedeapsă primită datorită revelării anumitor secrete ale unor organizaţii oculte satanice. S-a mers cu presupunerile până acolo, încât dezmembrarea unuia dintre cuplurile cele mai admirate de la Hollywood a fost pusă pe seama participării celor doi la orgia sexuală satanică prezentată în film.
Sigur, nimeni nu poate dovedi că toate aceste urmări nefaste s-au datorat scenariului lugubru. Însă abundenţa de simboluri malefice din film, pe care le vom dezvălui în premieră, demonstrează fără niciun dubiu că practicile satanice generează efecte cumplite, atât în cazul acelora care le realizează în cunoştinţă de cauză, cât şi în cei care asistă inconştienţi la ele.
Cântecul de lebădă al lui Stanley Kubrick, Eyes Wide Shut, hulit de unii critici şi ridicat la rang de capodoperă de alţii, prinde viaţă într-un domeniu aflat la limita dintre vis şi realitate. În mod cert, filmul nu a fost făcut pentru a ne oferi clipe de relaxare şi confort, ci este mai degrabă un strigăt înfricoşător, un semnal de alarmă menit să ne scoată din starea de adormire a minţii, să ne facă să înţelegem realitatea în care trăim. Şi, cum somnul raţiunii naşte monştri, pelicula abundă în imagini hidoase, unde femeile sunt privite mai degrabă ca instrumente sexuale pe care le poţi achiziţiona contra unei sume oarecare, iar bărbaţii – ca vânzători şi cumpărători ai acestor „păpuşi”.
Neîntâmplător filmul debutează cu imaginea Alicei Harford (Nicole Kidman) dezbrăcată în faţa unei oglinzi, apoi îmbrăcată în rochie elegantă de petrecere, întrebându-şi soţul: „Cum arăt?”. Se sugerează astfel ideea de marfă care trebuie să arate bine. În replică, personajul lui Tom Cruise, doctorul Bill Harford, apare pentru prima dată căutându-şi portofelul, ceea ce îl defineşte în ipostaza sa de cumpărător.
„Acolo unde se sfârşeşte curcubeul”
O primă aluzie la programul Monarch apare chiar de la începutul filmului, în scena de la petrecerea lui Ziegler în care personajul lui Cruise, doctorul Bill Harford, este sedus de două manechine superbe care îl iau de braţ şi-l conduc către un aparent menage-a-trois. Când Bill le întreabă pe cele două frumoase unde anume îl duc, ele îi răspund în glumă: „Acolo unde se sfârşeşte curcubeul”. Considerat în contextul unor evenimente ulterioare din film, această frântură de dialog este o clară referire la programarea Monarch, în cadrul căreia erau folosite, ca instrumente de programare a minţii, teme şi imagini din povestea pentru copii Vrăjitorul din Oz (care conţine şi cântecul „Dincolo de curcubeu”) (conform cărţii Trance Formation in America, de Mark Phillips şi Kathy O’Brien).
Se bănuieşte chiar că Judy Garland, actriţa care o întruchipase pe Dorothy în ecranizarea Vrăjitorului din Oz, a fost ea însăşi o victimă a acestui program Monarch (a fost dependentă de droguri aproape toată viaţa şi a murit de o supradoză de barbiturice la numai 47 de ani).
Mai târziu în film, Bill închiriază o pelerină şi o mască de la magazinul de costume „Rainbow” („Curcubeu”). În prima scenă de la magazin, proprietarul îşi surprinde fiica minoră aproape dezbrăcată, împreună cu doi bărbaţi şi face tărăboi, ameninţându-i pe cei doi cu poliţia. Într-o scenă ulterioară, acelaşi proprietar, nu numai că îşi vinde fiica aceloraşi doi bărbaţi cu care se certase, dar îi sugerează şi doctorului Bill că poate beneficia de serviciile adolescentei, oricând doreşte, evident contra cost...
Toate aceste „amănunte” sunt foarte semnificative, pentru că în cadrul programării „Vrăjitorul din Oz” copiii de vârste foarte mici ajung în ipostaza de sclavi Monarch, fiind molestaţi şi traumatizaţi în cadrul ritualurilor satanice sexuale, în urma unui pact făcut chiar de părinţii lor cu aşa-numiţii agenţi Monarch. Agentul este un programator şi totodată un intermediar între părinţi şi conducătorii organizaţiei Monarch. În orice caz, modificarea radicală de atitudine a tatălui, de la ipostaza de apărător al onoarei fiicei sale la cea de „peşte”, precum şi ipostaza de prostituată minoră a fetei se înscriu în simbolistica fluturelui Monarh, care se transformă din omidă în fluture.
Termenul „Monarch” este înşelător în acest caz, pentru că trimite la metamorfoza fluturelui Monarh într-o creatură foarte frumoasă. Aceasta este minciuna şi iluzia programului: îşi amăgeşte victimele, făcându-le să creadă că s-au transformat în ceva magic, minunat, când de fapt ele devin sclave prin controlul minţii. În film, omida care devine fluture este fata proprietarului magazinului de costume.
Liturghia românească blasfemiată
Harford află, dintr-o neglijenţă a prietenului său pianist, că acesta este chemat să cânte, legat la ochi, la nişte întruniri stranii, care se ţin de fiecare dată în alt loc şi la care toţi participanţii poartă pelerine negre cu glugă şi măşti. De fiecare dată i se comunică o parolă strict necesară pentru a putea intra. Mai mult, el îi mai spune că ultima dată eşarfa de la ochi era mai slab legată şi astfel a putut vedea multe femei, toate cu corpuri de manechine, dezbrăcate...
Doctorul îşi asumă deghizarea necesară şi, folosind parola aflată de la pianist, păşeşte în castelul somptuos, trezindu-se în plin ritual sexual satanic, asemănător cu orgiile magicianului negru Aleister Crowley. El este avertizat de două ori de o femeie misterioasă că prezenţa sa acolo îi pune viaţa în pericol. La scurt timp, este descoperit ca intrus iar conducătorul ritualului („Marele Preot”) îl obligă să îşi dea jos masca şi hainele. În această clipă dificilă pentru doctor, aceeaşi femeie mascată, care se sugerează că ar fi Mandy, amanta drogată a lui Ziegler, se oferă să se sacrifice în locul lui. Ca o confirmare a acestui „sacrificiu ritual”, ziarele de a doua zi anunţă moartea femeii ca datorându-se unei supradoze. Prin aceasta, regizorul arată că orice sclav Monarch poate fi eliminat dacă încalcă regulile stabilite de program şi este considerat a fi un risc pentru acesta.
S-a descoperit (şi aceasta am verificat-o personal cu ajutorul unui program de calculator, CoolEdit - n.r.) că muzica ce acompaniază ritualul este de fapt un fragment inversat (cântat de la sfârşit spre început) dintr-o liturghie românească. Sigur că apare şi o orchestraţie pe lângă vocea respectivă, însă la derularea în sens invers a pasajului muzical se aud foarte clar cuvintele în limba română: «Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, închinători, miluitori şi binefăcători ai sfântului lăcaşului acestuia. Zis-a Domnul către ucenicii săi: poruncă nouă vă dau vouă...»
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu