Viaţa unui bătrân înduhovnicit

Un creştin a întrebat odată pe un călugăr bătrân:

- Ce să fac părinte că nu pot suporta lungă vreme ispitele care au năvălit asupra trupului meu.

 Bătrânul răspunse:

 - Astfel de ispitiri nu am avut, prin urmare nu te pot sfătui.

 Dezolat, tânărul nostru plecă la un alt bătrân, căruia îi povesti răspunsul dat de călugărul bătrân. Acesta îi răspunse:

 - Adevărat ţi-a grăit, dar întoarce-te la dânsul şi întreabă-l cum de nu a fost el ispitit.

 Tânărul urmă sfatul, se reîntoarse şi-i zise:

 - Iartă-mă părinte că îndrăznesc a te întreba, de ce în viaţa Sfinţiei Tale nu ai fost ispitit?

 Bătrânul îi răspunse cu smerenie, spre a-l folosi:

- De când mă ştiu niciodată nu m-am săturat de pâine, apă şi somn; acest fapt m-a apărat de acele ispite pe care le aminteşti că dau năvală asupra sufletului şi trupului tău.

Ce diferenţă! Ce să mai zicem noi cei de astăzi, care nu ne mai săturăm de carne, de dulciuri şi alcool, de televizorul şi internetul care fac reclamă atâtor produse îmbietoare şi imagini ispititoare, de lux, de confort şi de toate plăcerile vieţii! Cum o să scăpăm de ispite?!