Adevărul

 Un tânăr, crescut de mama lui în căile adevărului, pornind de acasă să-şi caute un loc în lume, primi de la ea sfatul acesta:
„Grăieşte adevărul în orice împrejurare şi păstrează-ţi pacea sufletului...” 
Luând cu sine câteva lucruri şi o sumă de bani, tânărul porni la drum. Mergând prin nişte locuri neumblate, iată îi ieşiră înainte nişte tâlhari. Unul din ei îi zise:
 - „Ce bani ai la tine?” Plin de tăria păcii şi aducându-şi aminte de sfatul mamei, tânărul scoase liniştit punga din buzunar şi întinzând-o tâlharului, îi spuse ce bani se aflau în ea.
Văzând pacea lui, tâlharul se tulbură şi îl întrebă :
 - „Cine eşti tu şi cine ţi-a dat putere şi linişte?” Tânărul, plin de pace îi răspunse:
 - „Mă supun făgăduielii ce-am făcut mamei de a spune adevărul şi de a-mi păstra pacea...”
- „Dar pe ea cine a învăţat-o acestea?” întrebă din nou tâlharul. Foarte simplu, tânărul îi răspunse:
 - „Domnul Hristos, Căruia slujim amândoi...” Atâta de atins fu în suflet tâlharul, încât îi dădu înapoi punga şi-i zise:
 - „Du-mă, te rog, şi pe mine, pe drumul acesta...
” Tâlharul acela a ajuns, pe urmă, unul din cei mai mari credincioşi din vremea aceea.