vineri, 24 februarie 2012

Mănăstirea Alexandru Vlahuță

 La aproximativ 20 de km de oraşul Bârlad, pe dealurile înverzite şi pline de istorie ale Mânzaţilor, în comuna Alexandru Vlahuţă din judeţul Vaslui, se află o adevărată oază de linişte a minţii şi de odihnă a sufletului, un frumos lăcaş de rugăciune – Mânăstirea Vlahuţă.
    Începutul acestui aşezământ monahal nu se pierde în negura istoriei, ci este de dată recentă, dupa evenimentele din 1989, când românii, descătuşaţi de povara comunismului ateu, şi-au manifestat liber credinţa în Dumnezeu şi au încercat să ducă mai departe tradiţia înaintaşilor prin zidirea sau refacerea unor lăcaşuri sfinte de rugăciune, biserici de mir sau aşezăminte monahale.
    Astfel, în toamna anului 2001, cu binecuvântarea P.S. Ioachim, episcopul Huşilor, şi cu aprobarea Sinodului Mitropolitan al Moldovei, în fruntea căruia se afla la acea dată I.P.S. Daniel, s-a hotărât înfiinţarea unei sfinte mânăstiri pe raza comunei Alexandru Vlahuţă, pe pămantul donat de doamna Colomei Rodica, fiică a acestor locuri. Primii care s-au aşezat aici, patru la număr, ucenici de suflet ai ieromonahului Calistrat Chifan de la Bârnova, după ce şi-au încercat nevoinţele monahale în alte mânăstiri, precum Sihăstria Rarăului sau Petru Vodă, au sosit la noua mânăstire în anul 2002, după praznicul închinat Sfintei Paraschiva, şi au început rânduiala slujbelor după tipicul mânăstiresc. A fost improvizat un altar de rugăciune într-o casă aflată la marginea satului, pusă la dispoziţie de familia doamnei Colomei. De asemenea, a fost ales şi primul stareţ al mânăstirii în persoana monahului Hristodulos Popa, hirotonit ieromonah şi duhovnic al obştii la 20 octombrie al aceluiaşi an.
    Locul ales pentru înălţarea aşezământului monahal a fost sfinţit la data de 6 mai 2002, la Duminica Tomii, de către P.S. Corneliu Bârlădeanu, arhiereu vicar al Huşilor, înconjurat fiind de un ales sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unui număr însemnat de credincioşi.
    Până la data de 5 august 2002 s-au întocmit proiectele, s-au obţinut aprobările necesare şi, cu binecuvântare arhierească, s-au demarat lucrările de zidire a sfântului lăcaş, tinerii monahi având în suflete râvna marilor ctitori de altadată.
    Pentru început a fost ridicat un corp de 12 chilii, care mai cuprindea: trapeza, bucătăria, dar şi un frumos paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, sfânt care se bucură de o mare popularitate în rândul credincioşilor din zona Moldovei.
    La 7 septembrie 2003, după o noapte de trudă, priveghere şi rugaciune, a avut loc slujba de sfintţre a paraclisului de către P.S. Ioachim Mareş, episcopul Huşilor, la care au participat peste 30 de preoţi şi diaconi, în fruntea cărora s-a aflat părintele Petru Tufaru, protopop al Bârladului.
    Nu mică a fost truda şi nu puţine au fost grijile micuţei obşti, care număra de acum 12 suflete! Dar conştiinţa datoriei bine împlinite şi bucuria aprinderii unei noi făclii de rugăciune pe harta duhovnicească a Moldovei şi a întregii lumi ortodoxe, toate acestea i-au îndemnat pe jertfelnicii şi tinerii monahi vlăhuţeni să nu se oprească aici, ci să meargă mai departe şi să ducă la bun sfârşit munca începută.
    În anii 2004–2005 s-au construit câteva anexe: un grajd modern pentru animale, o prescurărie, un beci pentru alimente şi o brânzărie.
    La biserica principală a mânăstirii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lucrările de construcţie s-au început la data de 4 mai 2006 şi ele continuă astăzi. S-au realizat până acum: zidirea ei din cărămidă, acoperirea cu tablă neagră, pictarea în frescă la exterior, în stilul frumoaselor ctitorii voievodale din nordul Moldovei, şi s-au început lucrările de pictură la interior, după tradiţia bizantină, cu specific sârbesc.
    De asemenea, astăzi sunt în curs de finalizare mai multe obiective începute în anii din urmă: un atelier, utilat cu cele necesare unei gospodării monahale; gardul din piatră, care va împrejmui întregul perimetru al mânăstirii; o monumentală clopotniţă, precum şi un nou corp de chilii, în partea de răsărit a aşezământului.
    Pe lângă această istovitoare trudă, care face să se înalţe ziduri frumoase şi trainice, tânăra obşte, ajunsă astăzi la 17 vieţuitori, e datoare să nu neglijeze latura duhovnicească şi să împlinească cu străşnicie jurămintele facute Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, la depunerea voturilor monahale.
    Astfel, se urmăreşte formarea duhovnicească a tuturor vieţuitorilor prin participarea zilnică la cele 7 laude, mai ales la Sfânta Liturghie, prin spovedanie săptămânală şi împărtăşirea celor vrednici cu Sfintele Taine, de asemenea, în fiecare săptămână, împlinirea cu dragoste şi armonie a ascultărilor rânduite de mai-marii mânăstirii, dar şi prin formarea intelectuala a vieţuitorilor, prin lectura operelor filocalice şi patristice, iar celor mai râvnitori într-ale studiului li s-a permis accesul la una din Facultăţile de Teologie din ţară.
    Programul liturgic al mânăstirii este păstrat cu sfinţenie şi se înscrie în vechea tradiţie a rânduielilor monahale din întreaga Moldovă:
-          Ora 08.00 – Acatistul zilei, Ceasul lll, Ceasul Vl, Sfânta Liturghie şi Parastasul pentru ctitori şi cei adormiţi;
-          Ora 17.00 – Vecernia şi Pavecerniţa;
-          Ora 23.55 – Miezonoptica şi Utrenia;
-          Duminica, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu.

Nădăjduim că această scurtă prezentare a Mânăstirii Vlahuţă va stârni curiozitatea şi interesul creştinilor de pretutindeni, care vor găsi aici pace şi linişte sufletească, alinare şi îndrumare duhovnicească, despovărarea de păcate prin Sfânta Taină a Spovedaniei, dar şi loc de rugăciune şi bucurie a sufletului, prin participarea la Sfintele Slujbe.

     Paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, de dimensiuni medii (18 m lungime şi 8 m lăţime), este folosit pe timpul iernii pentru săvârşirea slujbelor din programul liturgic al mânăstirii.
    Biserica mare a Mânăstirii Vlahuţă păstrează imaginea vechilor ctitorii moldave din epoca ştefaniană: în formă de cruce, conform tradiţiei ortodoxe, catapeteasmă din zid, acoperiş în rupere de pantă, icoane în foiţă de aur, pictură în frescă la exterior, pridvor etc.
    Pictura exterioară a bisericii mari înfăţişează numai sfinţi români, fiind prima de acest gen de la noi din ţară, iar unii s-au grăbit deja să o numească „Suceviţa sau Voroneţul Tutovei”.

Un comentariu:

Voiculeţ Catuţa spunea...

Hristos a înviat!
A dat Domnul Dumnezeu şi mi-a împlinit dorinţa de a ajunge la acest sfânt lăcaş, după ceva timp de aşteptări! Cunoşteam, din cărţile Părintelui Calistrat(ale d-nei Garţia, în fapt) faptul că o mână de ucenici sfinţiţi ai săi au închegat viaţă de obşte în aceste sărăcăcioase locuri vasluiene, ca şi la Bujoreni. La Bujoreni deja ajunsesem de 3 ori, aşa că, da, venise vremea să fac ,,debutul" vizitelor mele duhovniceşti la ctitoria d-nei Rodica C. Ca şi conducător de grup, sigur am fost criticată, când am păşit pe drumul prost, de pământ, ce apucă spre localitatea Alx. Vlahuţă, din intersecţia cu Zorleni. Dar primirea călduroasă a părintelui Aristarh, care s-a ,,nimerit" să ne întâmpine i-a lăsat pe toţi cu inima smerită... Am ajuns după Sf. Liturghie, venind dinspre Hadâmbu, cu opriri la Moreni şi Bujoreni, ceea ce a făcut să-l găsim disponibil(deşi obosit, cred)şi binevoitor, aşa cum sunt, de fapt, toţi ucenicii Avvei Calistrat (Dumnezeu să-l ajute!). Ne-a făcut atâtea rugăciuni, cum nu ne aşteptam... apoi ne-a dus să ne prezinte biserica mare, încă neterminată,care se înalţă în văzduh ca o măreaţă catedrală, dezvăluindu-ne din ,,secretele" tainice ce s-au pus la sfânta-i temelie, apoi ne-a prezentat gospodăria-cu microferma monahală-dimpreună cu toată ,,familia necuvântătoarelor"(cele cu nume celebre-Bethoven,Elvis,etc).Ne-a invitat să venim la sfinţirea din 8 sept., şi ne-a dat binecuvântarea de drum... Atât de frumos şi de liniştitor părea totul! Atât de intim, de personal!Am rămas cu gândul la obştea ce slujeşte în câmpul vasluian, la ,, mănăstirea lui Calistrat'', plini de putere duhovnicească şi cu emoţii în gânduri. Dumnezeu să binecuvânteze toate obştile din cinul monahicesc românesc şi îndeosebi pe cele de la Vlădiceni, Bujoreni, şi nu în ultimul rând, de la Vlahuţă! Pe toţi vieţuitorii lor, dimpreună cu dragul nostru părinte Calistrat, care ne dă suflu spiritual prin rugile sale şi ale ucenicilor săi şi prin predicile ascultate şi chiar prin cuvântul scris! Slăvit să fie Domnul!Cu toţi Sfinţii Săi, între care mai presus străluceşte Maica Domnului, şi cu toţi sfinţiţii ieromonahi şi monahii ortodocşi! Amin! Sărutăm dreapta Preacuvioase părinte stareţ Zaharia! Nu ne uitaţi în rugile sfinţiilor voastre, părinte Aristarh! Cu condescendenţă, profesor( de Religie)Catuţa Voiculeţ), Liceul teoretic Grigore Gheba- Dumitreşti, Vrancea.

afişări de pagină