Într-un serial de desene animate pe care îl simpatizez în mod deosebit, eroul serialului “Timidul” stă la capătul unei străzi într-o ploaie torenţială. Apa curge şiroaie pe cozorocul pălăriei lui şi, în timp ce pare să tremure ud leoarcă, găseşte curajul să declare: “Dacă prietenul meu nu va veni în următoarele 45 de minute, trebuie să presupun că el contează pe altcineva să-i împrumute banii pe care mi i-a cerut mie.”
Cam aşa apare adesea smerenia. Totuşi, adevărata smerenie, cu toată discreta importanţă a termenului, nu are nici o legătură cu a te face mic în faţa celorlalţi sau a merge târâş prin viaţă.Un prieten al meu foloseşte pentru această situaţie o foarte reuşită expresie: de fiecare dată când înţelege că oamenii şi împrejurările îl dau la o parte, zâmbeşte şi zice: “Sufletul meu s-a domesticit.”Am auzit conferinţe nesfârşite, am citit multe cuvântări şi am studiat opere ale înţelepţilor referitoare la tâlcuirea fericirii: “Fericiţi cei smeriţi cu inima”.Erminiile lor pornesc de la poziţia eroului desenelor animate şi ajung până la cele mai răsunătoare idei. încercând să descopăr sensul iniţial al termenului, am impresia, însă, că a fi cineva smerit înseamnă să poată să înfrunte diferenţa care există între ceea ce suntem şi ceea ce ar fi trebuit să fim.
Cei mai însemnaţi oameni pe care îi cunosc au resurse bogate din acest tip de smerenie. Acelaşi lucru este valabil şi pentru căsătoriile cele mai fericite. Veţi îmbogăţi viaţa voastră comună neînchipuit de mult atunci când veţi ajunge pe punctul de a spune: “Fericite sunt cuplurile în care cei doi sunt smeriţi şi cinstiţi între ei, pentru că astfel ajung la cele mai înainte niveluri ale dragostei!”Multă fericire veţi găsi dacă învăţaţi să urmaţi această fericire. Curajul de a vă cerceta pe voi înşivă, bucuria de a vă cere iertare cu sinceritate, răbdarea de a vă controla limba când este nevoie, capacitatea de a vă privi chipurile într-o oglindă comună – iată unele dintre darurile pe care vi le vor aduce gemenele Smerenia şi Cinstea, dacă le veţi deschide uşa casei voastre.A venit ceasul să aruncăm o privire asupra a doi oaspeţi nedoriţi şi neplăcuţi, de care veţi scăpa numai atunci când veţi “domestici” amândoi sufletele voastre.“Bârfa” este unul dintre aceştia. Probabil ai auzit proverbul: “Minţile strâmte discută despre cei din jur; minţile mediocre discută despre evenimente; minţile mari vorbesc despre idei.”
Desigur, vor exista cazuri când discuţia voastră se va concentra asupra unor oameni sau evenimente. Aţi face bine să controlaţi din când în când discuţiile voastre, ca nu cumva prin ele să se depună praf şi murdărie peste sinceritatea gândurilor voastre… Rolul judecătorului sau al juriului are valoarea lui. Deci, nu ezitaţi să controlaţi şi să criticaţi unde şi când este nevoie. Oricum, să ştiţi că locul ideal pentru acestea două nu poate fi niciodată casa voastră.Dacă la capitolul bârfă bărbaţii sunt la fel de vinovaţi ca şi femeile este o chestiune care suscită mereu discuţii. Mulţi dintre noi bărbaţii nu se pot lăuda cu abstinenţă la acest capitol.Totuşi, puteţi evita foarte multe ispite dacă insistaţi mereu asupra unei discuţii constructive în defavoarea uneia super¬ficiale.Un grup de turişti, care se adună în fiecare noapte să joace cărţi, ca să le treacă timpul, au inventat un truc foarte interesant pentru a evita tentaţia bârfei. Doamna care mi-a povestit acest lucru mi-a explicat că jocul lor era mereu cinstit. “Nimeni nu trişa la cărţi, aşa cum a devenit pentru noi obişnuinţă să furăm foarte uşor şi nechibzuit din bunul renume al cuiva care de obicei este absent.” Odată, o doamnă, cea mai ingenioasă din grup, “a scos şarpele din cuib”. Erau toţi conştiincioşi şi de aceea ideea care s-a propus a fost acceptată imediat: ca modalitate de a stăvili bârfa, au aşezat la vedere o inscripţie cu următoarele cuvinte: “Dacă încep să vorbesc despre altul, voi începe întotdeauna cu calităţile lui, şi toate vor merge bine.” Ideea a făcut minuni, şi prima dintre ele a fost închegarea legăturii dintre membrii grupului.Dacă membrii fiecărei familii ar urmări acelaşi exemplu, ar simţi desigur adierea unei brize care răcoreşte binefăcător inimile lor.Smerenia şi cinstea nu se realizează fără efort, şi aceasta pentru că tuturor ne este mai uşor să ne vârâm nasul în problemele altora decât să mirosim mirosul urât al neorânduielii noastre lăuntrice. Dacă vei continua cu această tactică, n-o să ajungi niciodată la înălţimea măreţiei care ţi se cuvine. Aplecându-ne asupra greşelilor celorlalţi pierdem din înălţimea noastră; căutând cele mai înalte virtuţi ale lor, urcăm şi noi mai sus. Este o regulă universal valabilă, fără excepţie.Dacă vă lăsaţi iarăşi pe voi înşivă dominaţi de sentimentul că “eu sunt bun, ceilalţi mai puţin”, este ca şi când aţi ridica obstacole în calea comunicării, făcând-o inaccesibilă pentru amândoi.“Bombăneala” este cea mai frecventă plângere pe care o aud, mai ales din partea bărbaţilor. Nu sunt sigur dacă femeile deţin în această privinţă performanţe mai mari decât ale soţilor lor. De un lucru sunt sigur: modalitatea ideală de a reîncălzi dragostea este să eviţi orice fel de bombăneala.
Cei care îşi dau seama că depăşesc măsura la acest capitol vor fi probabil nevoiţi să se întoarcă pe cărările îndepărtate ale trecutului lor, în căutarea unei cauze. Ideea perfecţiunii în toate este una din cauzele cele mai des întâlnite. Atitudinea adulţilor, de a pretinde copiilor lor să le aducă întotdeauna, şi în toate rezultatele cele mai bune o să-i determine cândva pe aceştia să vorbească foarte caustic. O educaţie foarte rigidă care alimentează mintea copilului cu ţeluri care îi depăşesc măsura conduce aproape inevitabil la dezamăgiri în toate direcţiile.Bărbaţii care sunt obligaţi să trăiască cu asemenea soţii nu sunt neapărat predispuşi la perfecţiune. Pur şi simplu ridică în jurul lor ziduri de apărare la o înălţime corespunzătoare şi îşi astupă urechile. Ori, neavând capacitatea de a dezvolta o asemenea protecţie, au grijă să se depărteze de “zgomotul interminabil” – în care s-a trans¬format căsnicia lor – lucrând peste program fără să fie neapărată nevoie, bând sau privind la alte femei, până într-o bună zi când vor găsi limanul salvării lor din furtuna vervei feminine, în biroul vreunui avocat.Un astfel de nefericit bărbat i-a făcut soţiei lui următoarea tragică descriere: “Ar fi fost un procuror renumit! A dat frâu liber «agenţilor» ei care mă vânează pentru nelegiuirile mele ziua şi noaptea”.Îţi provoacă milă când te gândeşti că există nenumărate cazuri asemănătoare în fiecare sat şi oraş. Astfel, dacă vei simţi şi tu, chiar şi pentru scurt timp, această ispită, opreşte-te la timp şi adună-ţi “agenţii.”Gemenele Smerenia şi Cinstea au propriile lor “mijloace” de curăţenie; este suficient să le permiţi intrarea în fiecare ungher al sufletului tău. Aceste “mijloace” de curăţenie insistă mult cu strategia lor; vor mereu s-o ia de la început, cu şinele tău. Altfel, nu se angajează. Dacă le permiţi să înceapă cum trebuie, vei vedea că în scurt timp vor căra mături şi găleţi şi spre soţul tău. Totuşi, în nici un caz, tu să nu le ceri să înceapă de la el. N-o să-ţi facă favoarea aceasta niciodată!“Sufletul meu s-a îmblânzit” – aşa spune prietenul meu. Vreau să cred că n-o să schimbi niciodată persoana pronumelui posesiv.Dacă ai avea aripi de înger, poate ai fi gata să zbori în rai. Sper că toţi vom ajunge acolo într-o bună zi. O modalitate de a ne întări această nădejde este să declarăm cu deplină conştiinţă: “Suflete al meu, nu-ţi este bine, trebuie să te vindeci într-o privinţă sau alta!”Tuturor ne este extraordinar de greu să deschidem dulapul întunecat al sufletului nostru, de frică să nu sară din el diverşi demoni nedoriţi. Ne este, de asemenea, cunoscut tuturor că aceasta este singura modalitate de a ne dobândi liniştea interioară. Sunt dificile toate acestea. îţi urez să găseşti totdeauna puterea sufletească de a te examina întâi pe tine însuţi cu smerenie şi cinste.
Al tău, cu urarea smereniei comune,
Tata
P.S. În momentul acesta mi-am amintit de o femeie care făcea următoarea remarcă: “Trăiam sub impresia că aveam nevoie de un nou soţ, care să mă înţeleagă, şi deodată mi s-au deschis ochii şi am înţeles că probabil soţul meu este acela care are nevoie de o altă soţie…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu