de Preot Sorin Croitoru
Nu pot să plâng pe cât aș vrea,
Iisuse-al meu, știind
Că Te-ai născut în grajd smerit,
Tu, Dumnezeu fiind..
Mai multă milă ai găsit
La regnul animal:
Nu foc de lemn, ci aburi calzi
De vacă și de cal!
Nu scoarțe moi, ci paie reci
Cu iz de bălegar..
Veneai să-l mântuiești pe om,
Și el n-avea habar!
Nu pot să plâng pe cât aș vrea,
Iisuse-al meu smerit,
Căci pentru mântuirea mea
Pe Cruce ai murit..
Abia când, înviind, din cer
Pe Duhul L-ai trimis,
S-a înțeles că ai făcut
Ce Tatăl ne-a promis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu