Interviu cu Parintele Nicolae TANASE de la Parohia Valea Plopului
- Parinte Nicolae, va solicitam sa vorbim despre avort si despre consecintele acestuia. Prima intrebare ar fi in istoria omenirii si in istoria poporului roman femeile au facut avorturi?
- In vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau crestine iar in vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regula, cum a devenit astazi, in prezent, se omoara mai multi copii decat se nasc. O femeie naste un copil si omoara opt, naste trei si omoara douazeci. Parintele Cleopa a descoperit cel mai mare numar de avorturi, 55, cincizeci si cinci! De retinut ca avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite si cununate de noi. Adica avorturile le savarsesc ortodocsii, astfel de oameni suntem noi! De regula, ucid prunci nenascuti acei oameni, barbati si femei, ca barbatii sunt mai vinovati decat femeile, aflati sub o oarecare influenta: de la vecini, de la cunoscuti, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planing familial, de oriunde, mai ales de la propria comoditate. Eu cred ca inmultirea avorturilor este un varf de lance indreptat impotriva poporului nostru si impotriva credintei noastre. Pentru ca, observati, tehnica avortului si celelalte tehnici opritoare de la viata vin din Occident. Inainte, aceasta tehnica a imputinarii neamului venea de la Istambul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reusit sa micsoreze neamul nostru.
- Se stie, si mereu ati spus la conferintele pe care le-ati tinut in tara, ca romanii au un numar extrem de mare de avorturi in raport cu marimea populatiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale in cei 16 ani de asa zisa libertate.
- Nu. In cei 16 ani post decembristi sunt inregistrate 17.200.000 de avorturi. Asta inseamna aproape numarul populatiei ramase in tara. Daca tinem cont ca din 22 milioane vreo 4 milioane de romani au plecat peste granita, rezulta ca au ramas 18 milioane, ceea ce inseamna ca au fost ucisi atatia prunci cati oameni mai sunt acum in Romania.
- De ce, oare de ce, noi, popor ortodox, cu o veche traditie a familiei, am ajuns in aceasta situatie incredibila?
- Sa stiti ca nu conteaza numarul de copii nascuti, ci numarul de copii crescuti, educati si destinati imparatiei lui Dumnezeu, raiului. In schimb se contabilizeaza numarul de avorturi. Nu este important cati copii ai, ci cati ai omorat. O femeie poate sa nasca un copil si atat. Poti avea 18 copii dar sa ucizi unul si, dintr-odata, intri in randul criminalilor. Si nu crima in sine e problema cea mai grava, ci lipsirea copilului de lumina dumnezeiescului botez. Crima e un rau cumplit, dar marele rau, nerezolvabil, ramane lipsirea pruncului de botez.
- Revin la intrebarea de mai inainte: de ce se comit la noi in tara atat de multe avorturi?
- Din doua motive: lipsa de credinta si comoditatea. Daca am avea credinta in Dumnezeu nu am omori chipul Lui in om.
Nu e mai comod sa scapi de un prunc sau sa nu zamislesti copii, decat sa nasti? A naste un copil inseamna sa-l porti 9 luni in burta, sa faci unele tratamente, sa iei calciu daca e nevoie, sa stai blocat in casa, apoi sa-ti pierzi somnul, sa depui efort de ingrijire si protejare a copilului nascut.
- Totusi sunt altii, alte popoare, care dispun de comoditati mai mari decat noi, prin prosperitate si nivel de trai, si nu sunt campioni mondiali la avorturi.
- Nu sunt campioni la avorturi cu chiureta, pentru ca asta mai si doare, dar sunt de departe campioni la prezervative si la anticonceptionale. E un alt fel de ucidere. Opunerea la viata e mai grea decat eliminarea vietii. Prezervativul inseamna a te opune vietii, a te opune momentului cand Dumnezeu vrea sa sadeasca suflet intr-un corp conceput de barbat si femeie.
- Pilulele antibaby, anticonceptionalele, sunt tot otravuri ucigase.
- Da, pentru ca ele nu sunt anticonceptionale, ci sunt avortive. Daca ar fi anticonceptionale, ar conduce la alt fel de pacat, dar sunt avortive, omoara copilul pana in 14 zile.
- Mai devreme ati spus ca tehnicile pentru uciderea pruncilor si insistenta privind folosirea lor vin din Occident E de inteles ca turcii voiau sa ne reduca numarul ca sa ne poata stapani mai usor. Acum traim intr-o alt fel de lume. Credeti ca occidentalii au acelasi interes de a ne stapani?
- Acelasi! De pilda, Brancoveanu nu a murit cum se spune. El era un bun crestin si a avut cu calaul o discutie despre credinta, dar a fost condamnat pentru inmultirea neamului romanesc.
Cand vorbea cu calaul despre ortodoxie, era deja condamnat si sentinta oricum se aplica. Nu a fost silit sa treaca la mahomedanism. Turcii se multumeau cu birul si peschesurile, uneori profanau biserici, dar cam atat. Din cauza asta, romanii, pe atunci, au inceput sa construiasca biserici cu usile joase, ca sa nu intre paganii cu caii. Dar nu cunoastem presiuni sa treaca romanii la islamism. Au existat domnitori si boieri lingai care au trecut de buna voie la mahomedanism. Dar problema lui Brancoveanu nu a fost aceasta, ci para ca inmulteste neamul romanesc. Sigur ca l-a inmultit. Ca exemplu, el a avut 11 copii, 7 fete si 4 baieti. Era bogat si nu punea biruri grele asupra supusilor, a creat o viata lejera in Tara Romaneasca, drept pentru care oamenii au facut copii. Politicienii de astazi, ministri, parlamentari, demnitari sunt criminali pentru ca nu grijesc de bunul mers al vietii poporului, nu se ocupa sa creeze o ambianta, conditii de a naste copii. Pruncii nu se nasc pe garla. Ei se nasc intr-o casa, intr-un climat de siguranta care, din pacate, lipseste in Romania.
- Aveti dreptate, ar trebui ca statul sa protejeze cumva viata oamenilor pe care ii guverneaza.
- Sigur, dar macar sa fim lasati in pace. Noi nu suntem lasati in pace sa ne cream singuri conditiile de care avem nevoie, ci suntem „razboiti’ permanent cu diverse probleme.
- Daca la noi pacatul avortului are proportie de masa, catastrofala, oare nu in aceeasi masura si larga cuprindere apasa si pedepsele de sus? Cum vedeti dumneavoastra urmarile acestei inmultiri incredibile a pruncuciderilor?
- Urmeaza pieirea! Dumnezeu priveste si pe cei drepti si pe cei pacatosi ia fel, ploua la fel peste toti, rasare soarele si-i lumineaza si-i incalzeste fara osebire pe credinciosi si pe necredinciosi. Dumnezeu ne priveste ca pe im tot La judecata vom veni cu neamul nostru, nu separat. Vom fi judecati ca persoane, dar in neamul nostru. Daca un neam se opune lui Dumnezeu, lupta impotriva Lui, are ca viitor pieirea! Ar fi o nadejde la poporul roman sa scape, dar e stapanit de acest pacat ingrozitor. Un pacat asa de mare langa traditii asa de frumoase, langa credinta jertfelnica si marturisitoare.
- Un paradox!
- Da. Suntem tara cu 543 de manastiri, cu peste 6.000 de calugari, tara cu cele mai multe Liturghii, tara cu cele mai multe biserici pe metrul patrat. Suntem tara cu oameni ce pot sta in genunchi nopti intregi, tara care, in anumite momente ale istoriei, a salvat Sfantul Munte iar acum salveaza Occidentul prin credinta, tara in care toti oamenii luminati isi pun nadejdea.
Ei bine, tara aceasta trebuie distrusa, sa ramana o suprafata cu paduri, cu iarba verde, cu autostrazi, un loc unde se face turism si atat. In biserici si manastiri se va admira arta, nu se va cauta Liturghia, spoiala, nu esenta. Sunt si acum ghizi de manastiri care vorbesc exclusiv despre arta constructorilor si zugravilor de biserici, impuie capul pelerinilor cu istorie, fara sa le spuna nimic despre Liturghiile savarsite acolo. Au existat chiar hotarari de genul: „Nu mai slujim in biserica aceasta, ca se afuma pictura”. Daca s-ar ridica din mormant ctitorul bisericii si ar auzi asa ceva, imediat ar darama locasul. Ctitorul n-a pictat-o ca sa nu se mai slujeasca, ci ca sa fie Sfanta Liturghie continuu. In teologia ruseasca exista o afirmatie care nu e fondata, anume ca, la sfarsitul lumii, toate bisericile se vor transforma din materie in imaterial si se vor ridica la cer, e vorba de bisericile in care s-a slujit Liturghia. Va dati seama ce valoare liturgica mantuitoare are biserica! Ei afirma, dar nu au temei teologic. Dar faptul ca afirma nu e putin lucru.
- Revin la o idee discutata mai inainte referitoare Ia pacat: desfranarea, discoteca, televizorul, carciuma sunt si ele cauze ale inmultirii avorturilor?
- Acelea nu sunt cauza, ci constituie numai incitarea. Cauza sta in cele pe care le-am spus mai devreme: lipsa de credinta si comoditatea. Un om cu credinta nu omoara pe nimeni. Din pacate, in tara la noi, oamenii care nu mai ucid prunci au ramas tiganii. De aceea si urmeaza sa ne stapaneasca.
In Apocalipsa se vorbeste despre Gog si Magog, rasa galbena, care ne vor stapani. Si asa va fi. Occidentul este plin de chinezi, japonezi, negri, indieni, pe care ii stimam, pe care ii consideram chipul lui Dumnezeu chiar daca nu sunt crestini, dar care pun mana pe noi. Fara sa avem nimic contra lor, noi avem ceva contra noastra, pentru ca noi cunoastem adevarul, suntem crestini de doua mii de ani, lucru cu care ne mandrim aiurea, fara sa fie si bine. Noi suntem crestini de la botezul nostru, nu de doua mii de ani. Ce importanta are ca poporul meu este crestin de doua milenii iar eu sunt un nenorocit si un nemernic? Rusii au fost crestinati cu o mie de ani dupa noi. Ei bine, rusii merg la Liturghie si stau incremeniti, nici macar nu se aseaza in genunchi, ci incremenesc pe toata desfasurarea slujbei, asa traiesc ei Liturghia.
Fiecare popor este ceea ce ramane, nu ceea ce a fost, nu gloria trecuta e importanta, ci inaltimea trairilor prezente.
- Cum credeti ca ne putem salva, cum putem iesi de sub incidenta acestui pacat care a cuprins tot neamul, avortul?
- Pacatul avortului nu a cuprins toti oamenii, dar a cuprins tot neamul. Asta fiindca aceia care nu fac avorturi nu lupta contra avortului, nu se debaraseaza de ceea ce se intampla in jur. Spre exemplu, presedintele tarii, el ar trebui sa spuna: „Personal sunt contra avortului, desi legea prevede altfel”. Asta s-ar cuveni pentru orice demnitar, ministru, parlamentar, ca sa fie un exemplu moral in fata poporului. Dar ei nu o fac. O sa spun un lucru grav, pentru care pot fi si criticat si condamnat: nu mai exista scapare! Decat daca am reusi o intoarcere de 180 de grade. Ceea ce e foarte greu. Nu mai exista scapare pentru popor, exista scapare doar pentru persoanele particulare care vor sa inteleaga.
- Cum, noi, ca neam, nu mai avem nici o sansa?
- Nu, nu mai avem! Asta e parerea mea.
- De ce nu mai exista sanse. Parinte?
- Cand cancerul e generalizat, urmeaza o singura scapare, minunea.
- Mila lui Dumnezeu…
- Mila lui Dumnezeu nu mai e, nu poate sa fie. Nebunia e asa de mare incat Dumnezeu si sa vrea sa te ajute, nu mai e drept sa o faca. Daca il ataci pe Dumnezeu direct, daca te lupti cu El nebuneste nu ai nici o sansa. Astazi, la Liturghia din biserici vin 4,3 la suta dintre romanii ortodocsi, iar acestia reprezinta 97,7 la suta din populatia romaneasca a tarii, in noaptea de Pasti merg pana la 28 la suta la biserica, raman la liturghie 12 la suta iar ceilalti pleaca la petreceri. In asemenea conditii nu trebuie sa nadajduim ia vreo minune. Stiti din Vechiul Testament discutia Patriarhului Avraam cu Dumnezeu, Doamne, daca ar fi 45 de drepti, dar 30, dar 20, apoi cand cifra a scazut sub zece nu a mai indraznit sa prelungeasca negocierea cu Dumnezeu. Acolo unde lipsesc dreptii, nu are rost sa mai indraznim a face negocieri cu Dumnezeu. Cand suntem rapusi de un pacat generalizat, ce sa mai negociezi, ar insemna sa fim obraznici si indolenti.
- Parinte, totusi, la Ninive era gata sa fie distrusa cetatea, ca la Sodoma. Profetul Iona a ridicat glasul, au facut toti pocainta si pericolul a fost inlaturat.
- De acord. Numai ca la noi nu mai are cine sa ridice glasul. Pentru ca preotii sunt produsul poporului. Nu are rost sa mai discutam asta. Daca preotii ar fi picati din cer, da, ar fi o sansa. Acolo, la Ninive, au avut de-a face cu Iona, trimisul direct al lui Dumnezeu. Dar aici nu mai are cine.
- Acolo si poporul a avut constiinta pacatului si a pocaintei…
- Eu am sa va spun un caz din istorie. In secolul XV, la Florenta, in Italia, era unul Savonarola, un calugar teribil. El a predicat asa de puternic, incat a adus la pocainta un popor destrabalat, au ajuns la sac si la cenusa. incepeau privegherile seara si le terminau dimineata. A rezolvat multe pacate. Oamenii stiau ce aspecte dogmatice practicau, cunosteau morala, totul. A reusit. Pana intr-un anumit moment, cand a predicat impotriva jocurilor de noroc si a jocurilor cu pietre foarte populare in Florenta anilor 1490. Mai mult, a predicat impotriva clerului corupt, in special contra papei Alexandru al VI-lea Borgia, care practica simonia si impotriva unor nobili, fapte care i-au atras excomunicarea si un proces inchizitorial devastator. A pierdut tot orasul, si-a pierdut si viata. Oamenii nu au putut renunta complet la pacat. Asa se intampla si la noi acum.
In anul 1998, daca ati auzit, dupa Campionatul Mondial de Fotbal, doua sute de mii de oameni au asteptat 12 ore, in Piata Universitatii din Bucuresti, de la 4 dupa amiaza pana la 4 dimineata, sa-i intampine pe fotbalistii romani care veneau de la Paris. In schimb, in noaptea de inviere, crestinii vin la biserica la ora 12 si pleaca la 12,30. Raman bisericile aproape goale si ei se duc la mici, la discoteci, la chefuri. Pastele are o importanta de jumatate de ora pentru ei. Nu-i condamn pe acei oameni, nu spun ca ei sunt mai pacatosi ca noi, dar ei n-au inteles.
Diferenta dintre ei si cei 4,3 la suta care stau in biserica este de vointa. Noi deosebim oamenii in buni si rai, drepti si pacatosi, invatati si neinvatati, impartirea nu e corecta. Oamenii se impart in doua mari categorii: care vor si care nu vor. Cei care vrem nu inseamna ca suntem sfinti, ci nadajduim ca la vrerea noastra. Dumnezeu va pune mila Lui. Asta-i diferenta, pentru asta exista Biserica: un spital unde se trateaza pacatosii. Neintelegerea bisericii duce la sminteala. De ce e atacata Ortodoxia? Pentru ca incearca sa faca voia lui Dumnezeu.
- Ce semnificatie are faptul ca multimi uriase ii asteapta pe fotbalisti si-i aplauda?
- Ca dumnezeul romanilor e fotbalul, dar nu al tuturor romanilor, ci numai al celor nebuni. De data asta impartiti-i in zdraveni la cap si in nebuni. Cei zdraveni sunt oameni care vor sa se mantuiasca iar nebunii sunt aceia care nu mai vor Asta nu inseamna ca ei nu sunt oameni buni. La doi metri de noi avem tangenta cu oameni care nu vor sa mearga la biserica, dar care sunt buni la inima. Te ajuta, iti da, iti trec cu vederea, dar nu vor sa vina la Dumnezeu. Au o limita, un baraj in suflet. Si nu-i permis sa faca asa ceva, nu ne dau voie Eminescu, Iorga, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Brancoveanu, Matei Basarab, Vasile Lupu, acestia ne interzic sa ne comportam astfel, ne rusineaza pentru ca suntem scuipatori in obrazul lui Hristos. Stim acest lucru si il stiu si ei, pentru ca avem religie in scoli, dispunem de multe carti. Eu, cand intru intr-o librarie, ma cutremur de ceea ce vad: constat cate carti n-am citit, cate s-au scris si pot fi cunoscute.
- Parinte, poate fi infiripata credinta intr-un suflet numai prin vointa?
- Nu numai prin a vrea, dar incepe prin a vrea. Hristos a intrebat de atatea ori: „Vrei sa te faci sanatos?” Unuia care zacea de 38 de ani, intrebarea asta „vrei sa fii sanatos?” ii pare aiurea, nelalocul ei. Dar Hristos a rostit-o. Fiindca El pune accentul pe libertatea vointei omului.
- Totusi, daca ar vrea poporul nostru, daca ar proceda ca la Ninive, nu s-ar putea salva?
- Ba da. Dar mai exista aceasta putere? Ce zice? Ca, in vremea din urma, se va lua harul, asta inseamna ca se va lua puterea de a vrea.
- Cum, vor fi lasati oamenii sub ispitirea sataniceasca?
- E ceva care se sfarseste. Ai vrea sa vrei si nu mai poti sa vrei, asa se defineste aceasta sfarseala. Femeile, de pilda, ca ele sunt mai sensibile, in loc sa rezolve problema avorturilor punand ceva in loc, fac pomelnice cu Ion si Ioana, Ion, Ioana, Ion, Ioana, umpland liste intregi cu aceste nume. Cineva a adus la biserica 62 astfel de nume. Si-au „botezat”, numai ele stiu cum, copiii avortati si au inceput sa faca parastase pentru ei. Asta e alta nebuniei.
- Ce ar trebui sa puna, de fapt, in loc?
- Copii. Nu neaparat sa faca, daca nu mai pot, ci sa actioneze impotriva avorturilor, sa-i convinga pe altii sa lase pruncii in viata. Ori noi, la doua minute, comitem pacatul asta in tara.
La trei minute auzim: „La vremurile astea il mai nasti?”
La patru minute se repeta tirada: „Nu esti zdravana la cap! Sa mai cresti inca un copil?”
Dupa ce ca suntem criminali, nenorociti si prosti, continuam sa-i convingem si pe altii sa omoare! In loc sa sarim de gatul ei, sa o pupam, sa o laudam, sa o incurajam pe aceea care are sarcina, ii cerem sa devina ucigasa. Ne-am tampit de tot! Daca ar invia stramosii nostri si i-am pune de o parte iar pe cei actuali i-am aseza de alta parte, nu s-ar recunoaste unii cu altii.
Adevarul e ca nu ne mai recunoastem stramosii, dar nici macar semenii contemporani.
- Imi amintesc din Pateric un cuvant care spune ca Dumnezeu ii lasa pe om sa pacatuiasca, sa coboare in tunele intunecate, pentru ca sa aiba de unde se intoarce, pe genunchi si pe coate, inapoi la lumina.
- De acord. Dar nu la sfarsitul lumii. Ceea ce spun Sfintii Parinti e valabil in toata istoria, insa noi traim acum ultimele vremuri care nu se stie cat vor dura, trei mii de ani, trei ani sau trei zile, nu stim. La caderea Constantinopolului, Dumnezeu le-a mai dat ortodocsilor 20 de ani ragaz sa-si revina. Cum? Timur Lenk, aparut din desert, i-a invins pe turci, l-a luat pe Baiazid, care isi propusese sa dea ovaz calului pe altarul catedralei din Roma, l-a pus intr-o cusca si apoi l-a omorat. Astfel au primit grecii ortodocsi un rastimp de 20 de ani, dar tot nebuni au ramas, si tot mandri…
Parintele Nicodim Mandita a vorbit mult despre cauzele caderii Constantinopolului, cetatea Ortodoxiei. Si la ora actuala inca se mai spera in revenirea Sfintei Sofia la statutul de catedrala ortodoxa, in conditiile in care orasul are acum 14 milioane de turci si 12 mii de ortodocsi. In Istambul, preotii, in afara de patriarh, n-au voie sa umble imbracati in reverenda, decat daca sunt turisti, dar si aceia risca foarte mult. Acolo, astazi, mitropolitii, episcopii, arhimandritii umbla in costum si cravata. Va dati seama, de la 1453 pana in 2006, nu s-a rezolvat problema cetatii care a fost inima Ortodoxiei. De ce? Din cauza unor pacate grave pe care ortodocsii le-au savarsit in capitala lor.
- Comparand pacatele, putem conchide ca vom pati si noi ceea ce a suferit Constantinopolul?
- Noi nu mai avem ce pati. Ce sa patim mai rau decat este? In momentul in care nu mai poti creste o gaina in curtea ta, ca sa ai cu ce te hrani, ce poti pati mai rau?
- Totusi purtam o discutie duhovniceasca si nu o putem incheia fara nici o speranta…
- Intr-adevar, fara nici o speranta! Am nadejde, daca mai am putere. Or, poporul nostru e vlaguit de lipsuri materiale, de saracie si, mai ales, de pacate si patimi. In al doilea rand, a produs preoti in care nu se mai bizuie, are si preoti buni, dar au ramas putini, ce mai pot face acestia?
Apoi, daca ii iei la bani marunti pe cei 4,3 la suta credinciosi care vin la biserica, vei observa ca multi sunt cu mintea la interese, la alte lucruri, nu la Liturghie. Dar… dar, daca mai exista putere pentru a vrea o schimbare scepticismul meu nu e valabil.
Insa eu nu vad puterea, unde mai e, in ce consta ea? Unii triumfa, as zice, se gadila, la ideea ca bisericile sunt pline, dar uita ca lipsesc un milion de biserici si un milion de preoti in Romania.
Uitam ca suntem 11 mii de preoti la 22 milioane de oameni, uitam ca toti copiii, cu unele exceptii, care invata religie la scoala, umplu discotecile.
Vine cate unul pe ecrane si zice cu emfaza: „Poporul nostru crestinesc”… Care popor crestinesc? Acela care inoata pana la gat in sange de prunci?
Il auzi pe altul rostind: „Romania, Gradina Maicii Domnului!” Care? Maica Domnului ocroteste o tara scaldata in sange nevinovat? Cum poti crede asa ceva? Altii evoca „manastirile noastre”…
De acord, dar nu sunt ale noastre, sunt ale stramosilor, noi n-am facut decat sa le intinam prin pacatele pe care le savarsim. Pe cat de mare este rolul duhovnicilor, al calugarilor, al maicilor, pe atat de mari sunt permisivitatile noastre. In timpul Liturghiei, in orice sat din Romania ai sa vezi carciumile pline, oameni beti pe strazi, discotecile pline.
Un preot din Sibiu, in noaptea de Pasti, s-a dus intr-o discoteca si a spus tare: „Hristos a inviat!” Au raspuns toti, in cor: „Adevarat a inviat!” „Pai, daca a inviat, a continuat el, voi de ce-L omorati aici?”
Exista doua posibilitati de pocainta: a evreilor si a grecilor. Evreii isi scriau pacatele pe ziduri, iar grecii le ascundeau in casa. Noi facem marea greseala ca nu ne prezentam in lume cu pacatele noastre si pe urma sa ne exhibam calitatile. Ar trebui sa nu ne intereseze nimic in afara de imparatia cerurilor, chiar daca ne folosim de lumea materiala, de beton, de calculator, de curentul electric, de toate lucrurile. Orice lucru neutilizat in scopul mantuirii e rau.
- In acest spectru intunecat, apocaliptic al discutiei, va intreb, oare ce pedepse urmeaza sa primim?
- Nimic. Nu mai urmeaza nici o pedeapsa. Cea mai mare pedeapsa este ca Dumnezeu sa te lase la mintea ta. Dumnezeu nu pedepseste, El nu face rau. Pedeapsa este efectul actiunii diavolesti acolo unde Dumnezeu cu lucrarea Lui a fost izgonit de noi. De fapt, pedeapsa este lipsa lui Dumnezeu, absenta protectiei Sale. El e atotbun si atotdrept si daca noi nu-L vrem, fiind liberi, atunci ne lasa la mintea noastra. Chiar daca prin ratiune, sentiment si vointa suntem ca El, ajungem la mana diavolului si se intampla ceea ce vedem cu totii.
Va prezint in ton apocaliptic aceste lucruri poate se constientizeaza cineva si astfel poate sa scape. Ce fel de oameni constienti suntem? Predai religie 8 ani de zile, chiar 12 ani si vezi, la urma, ca rezultatul e zero. Asta fiindca, in paralel cu educatia de la scoala, acasa si pe strada, copilul afla altceva, mereu altceva contrar.
E posibil ca intelectuali de prima mana, doctori, ingineri, profesori la o nunta sa danseze manele?
E posibil ca un nenorocit ca Bivolaru, zis guru, sa atraga 70.000 de tineri intelectuali botezati ortodox?
E posibil sa-l asculti spunand: „M-am culcat cu 6.000 de femei si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca le-am iluminat” si sa nu te debarasezi de el?
Mai e nadejde la un asemenea popor? Cine spune da, e un om curajos, dar sa ne arate si cum.
Eu vorbesc de popor, ca ansamblu, nu de persoane care, individual, au si pot avea o aplecare adanca fata de Sfanta Liturghie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu