Acum însă vedem că majoritatea oamenilor au cu totul alte temeiuri de dragoste şi prietenie.Unul iubeşte pentru că e iubit;altul,pentru că este cinstit ;altul,pentru că cutare i-a fost de folos la o nevoie sau la o afacere oarecare;altul,pentru altă pricină asemănătoare.Cu greu vei găsi pe cineva care,pentru dragostea de Hristos,să iubească pe aproapele său cu adevărat şi aşa cum trebuie să-l iubească.Pe cei mai mulţi dintre oameni îi leagă unii de alţi afacerile şi treburile lumeşti.Sfântul Apostol Pavel n-a iubit aşa,ci pentru Hristos.Din pricina aceasta la Pavel Apostolul,chiar cînd nu era iubit aşa cum iubea el,dragostea lui nu se stingea,pentru că-i pusese rădăcină puternică dragostea de Hristos .Acum însă lucrurile sunt cu totul altfel.Dacă vom cerceta cu atenţie vom vedea că la majoritatea oamenilor altele sînt pricinile care îi fac să se iubească între ei decît dragostea de Hristos.Şi dacă mi-ar da cineva putinţa să fac această cercetare aici,într-o atît de mare mulţime de oameni,aş arăta că pricini curat lumeşti leagă oameni unii de alţi.Şi se vede aceasta din pricinile care fac din prieteni duşmani.Pentru că oameni se unesc între ei din pricini trecătoare,de aceea nici prieteniile dintre ei nu sunt călduroase ,nici nu dăinuiesc.Se întrerupe dragostea de se iscă între ei insulte,pagube de bani,invidie,dragoste de slavă deşartă şi altele la fel cu acestea.Se întrerupe dragostea că nu are rădăcină duhovnicească.Dacă ar fi o astfel de rădăcină,nici o pricină lumească n-ar fi stricat dragostea duhovnicească.Dragostea de aproapele întemeiată pe Hristos este trainică,nestricată,nebiruită,nesfărâmată.N-o pot sfărîma nici calomniile,nici primejdiile,nici moartea,nici altceva asemanator.Orice ar pătimi un om care iubeşte aşa pe aproapele său nu va înceta niciodată a-l iubi,pentru că se uită la pricina dragostei sale, la Hristos.Dar cel care iubeşte pentru că e iubit şi el la rîndul său,o termină repede cu dragostea dacă prietenul său îl supără cu ceva;dimpotrivă,cel legat de semănul său cu lanţul dragostei de Hristos niciodată nu va pune capăt prieteniei.De aceea şi Sfântul Apostol Pavel spunea”Dragostea niciodată nu cade”(I.Cor.13,8)
Ce poţi să spui?Că te ocărăşte cel pe care l-ai cinstit?Că a vrut să te junghie cel căruia i-ai făcut bine?Dar dacă îl iubeşti de dragul lui Hristos,atunci această dragoste te face să-l iubeşti şi mai mult.Pricinile care duc celelalte feluri de dragoste la răcirea dragostei,tocmai acela duc aici la sporirea ei.Mai întîi,că un om care-ţi răspunde la dragoste cu ură este pentru tine pricină de răsplată;în al doilea rînd,că omul acesta care-ţi răspunde la dragoste cu ură are nevoie de mai mult ajutor,de mai mare îngrijire.De aceea pe omul care iubeşte pe oameni de dragul lui Hristos nu-l interesează din ce familie e cutare,din ce ţară,dacă e bogat,dacă îi răspunde la dragoste cu dragoste sau altceva asemănător,ci fie că-l urăşte,fie că-l ucide,el continuă să-l iubească,pentru că are îndestulătoare pricină de iubire pe Hristos;şi de aceea stă neclintit,tare,nemişcat în dragostea sa,că se uită la Hristos.Că şi Hristos tot aşa a iubit pe duşmani,pe cei nerecunoscători,pe ocărîtori,pe hulitori,pe cei ce-L ce urau,pe cei ce nici nu voiau să-L vadă,pe cei care preferau lemnele şi pietrele în locul Lui.I-a iubit cu cea mai înaltă dragoste,faţă de carea alta la fel nu poţi găsi.”Mai mare dragoste ca aceasta nu are nimeni,spune Hristos,ca să-şi pună sufletul lui pentru prietenul lui”.(Ioan 15,3).Uită-te cum continuă să-i iubească pe cei care L-au răstignit,pe cei care L-au batjocorit!Vorbeşte şi Tatălui despre ei,spunînd:”Iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”(Luca 23,34),iar după înviere a trimis şi pe ucenicii Lui la ei.
Să căutăm ,dar,şi noi această dragoste,să năzuim spre ea,ca să ajungem imitatori lui Hristos şi să avem parte şi de bunătăţile cele de aici şi de cele viitoare,cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos,Căruia slava şi puterea în vecii vecilor,Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu