CELE MAI MARI DOUĂ PORUNCI ALE LEGII CELEI NOI

Care sunt cele mai mari două porunci ale lui Hristos, sau porunci ale legii celei noi a lui Dumnezeu?
Prima poruncă este: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi din toată puterea ta.” Iar a doua este la fel ca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (MateiXXII, 37-40; Marcu XII, 30-31).
Ce a spus Hristos despre importanţa acestor două porunci?
El a spus: „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii” (Matei XXII,40). Şi a mai spus: „Nu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu XII, 31).
Aceasta înseamnă cumva că legea cea veche, a celor zece porunci dumnezeieşti,şi-a pierdut însemnătatea şi valoarea prin darea acestor două porunci?
Nu. Aceasta înseamnă numai că iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostru desăvârşeşte întreaga lege veche, după cum spune şi Apostolul: „Iubirea este deci împlinirea legii” (Romani XIII, 10). Cu alte cuvinte: iubirea este mai presus de poruncă şi de oprire, căci
ea înfrânează mai mult decât i se cere şi face mai mult decât ne aşteptăm de la ea.
Ce înseamnă a iubi pe Dumnezeu?
Înseamnă a-L iubi mai mult decât orice, decât pe noi înşine, familia, sau lumea, sau orice altceva din lume.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima noastră?
Înseamnă a ne strămuta toate simţirile noastre într-un singur simţământ de iubire faţă de Dumnezeu.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nostru?
Înseamnă a ne ilumina şi încălzi întregul nostru suflet cu iubire faţă de Dumnezeu.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru?
Înseamnă a ne călăuzi toate gândurile noastre spre gândul iubirii lui Dumnezeu.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu cu toată puterea noastră?
Înseamnă a ne îndrepta toate puterile voinţei noastre spre o faptă bineplăcută lui Dumnezeu, iubirea noastră.
Ce înseamnă a doua poruncă a legii noi: „Să iubeşti pe aproapele tău că pe tine însuţi”?
Înainte de toate, înseamnă că trebuie să iubim pe Domnul Iisus Hristos, Omul desăvârşit, ca pe cel mai drag şi cel mai apropiat semen al nostru, iar prin El şi pe ceilalţi semeni ai noştri.
Este iubirea noastră faţă de Iisus Hristos cuprinsă în prima poruncă?
Cu adevărat este, dar acolo se înţelege iubirea pentru El ca Dumnezeu, în acelaşi timp cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar aici se înţelege dragostea faţă de El ca om, modelul cel dintâi al omului desăvârşit, „Cel mai desăvârşit dintre fiii oamenilor”.
A vorbit Domnul Iisus Hristos despre datoria de a-L iubi?
Da, şi a fost foarte limpede. El a spus: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei X, 37).
Apoi El a mai spus: „Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu (Ioan XV, 23).
„Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi”(Ioan XV, 9).
Pe Petru l-a întrebat: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” (Ioan XXI, 15).
El pune această întrebare fiecăruia dintre noi: „Mă iubeşti?”
Şi Sfântul Apostol Pavel spune: „ Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!” (I Corinteni XVI, 22).
Ce putem spune atunci despre dragostea noastră faţă de alţi oameni?
Precum îl iubim pe Dumnezeu prin Iisus Hristos, tot astfel iubim şi pe oameni prin Iisus Hristos.
Este iubirea noastră faţă de Iisus Hristos temelia iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni?
Este, căci dacă iubim pe Hristos, Dragostea noastră, iubim şi pe toţi cei pe care El îi iubeşte şi pentru care a murit. Astfel, aceste două porunci ne îndatorează a-L iubi pe Iisus Hristos, Nepreţuitul Mijlocitor dintre Dumnezeu şi oameni. Dacă nu avem iubire faţă de El, însăşi iubirea noastră faţă Dumnezeu şi oameni nu poate fi adevărată şi deplină.
Ce mai este scris în Noul Testament despre dragoste?
Într-adevăr, foarte mult. De pildă: cunoaşterea noastră despre Dumnezeu depinde de iubirea noastră faţă de Acesta: „Acela care iubeşte ...l-a cunoscut pe Dumnezeu, iar cel ce nu iubeşte, nu cunoaşte pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire.” De asemenea, pacea noastră depinde de iubirea noastră faţă Dumnezeu: „Dumnezeu este iubire şi cel ce petrece în iubire, acela petrece în Dumnezeu şi Dumnezeu în el” şi „în dragoste nu este teamă”, iar unde nu există teamă, acolo este pace. Tot astfel, puterea şi fericirea noastră dar, mai presus de toate, mântuirea noastră şi viaţa veşnică sunt legate de dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţii noştri.
Cum ne arătăm în chip văzut dragostea noastră faţă de Dumnezeu?
Prin rugăciune şi împlinirea voii lui Dumnezeu.
Cum ne arătăm în chip practic iubirea noastră faţă de aproapele nostru?
Prin facere de bine. Cu alte cuvinte: fapte de milostenie, cuvinte, gânduri şi rugăciuni, toate şi întotdeauna în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi pentru El.
(sursa: Sf. Nicolae velimirovici - Credinţa sfinţilor. Catehismul Bisericii Ortodoxe)