vineri, 17 iunie 2011

Indelunga vorbire "despre orice" cu preotul DANIEL DASCALU

Un interviu "despre orice"! O discutie intre oameni, in mijlocul unui popor contemplativ... Cam asa am putea caracteriza intalnirea cu Parintele Daniel Dascalu, care a acceptat sa discutam "despre orice" si i-am respectat dorinta de a nu ii oferi un loc central in interviul nostru. 

Trebuie, totusi, sa spunem ca preotul Daniel Dascalu a urmat Seminarul Teologic Liceal "Veniamin Costachi" de la Mănăstirea Neamţ, este licenţiat în Teologie Pastorală la Facultatea de Teologie "D.Stăniloae" din cadrul Univ. "Al.I.Cuza" – Iaşi, cu un Master in Teologie, absolvent al Facultatii de Drept a Universităţii "Ovidius" din Constanţa, cu un Master în Drept Canonic şi Instituţii Europene. In perioada 2006-1007 a absolvit Scoala Doctorala la Facultatea de Teologie Dumitru Stăniloae, din cadrul Univ. "Al.I.Cuza" – Iaşi.

A fost, o vreme, paroh al Parohiei Ortodoxe Române din Copenhaga (Danemarca), iar din ianuarie 2007 este preot Misionar de Caritate la Spitalul Judeţean Botoşani. Cinci ani a pastorit parohia Sf. Apostoli Petru şi Pavel din Răchiţi, iar din 1999 până în 2007 a fost profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox Botoşani.


-Care este starea actuala a Romaniei? 

Daca ar fi sa vad nu neaparat teologic, ci sociologic, din punct de vedere al atitudinii fata de moralitate, noi ne-am vandut, am fost usor cumparati de Occident. Pentru a fi acceptati in UE, pentru a fi acceptati sub protectia unui scut american, am pierdut mereu cate ceva… Lucrurile nu convin mereu populatiei, dar aduc o stare de bine, materiala, libertate. Libertatea de a calatori in Occident fara nicio opreliste e un mare lucru, dar pe dedesubt aduce un mare deserviciu, vedem cate familii destramate, economie distrusa, s-a distrus sistemul social, de aparare etc. Este si o procedura care duce la discreditare profesionala. Pe de alta parte, asta genereaza o reactie a Bisericii, care devine fireasca, care este, as zice eu, specifica modernitatii ortodoxe, urmand tiparul Greciei, tiparului occidental. Biserica isi construieste structuri paralele institutiilor statului, asa cum statul, in modernitatea sa, a construit structuri paralele bisericii, impune sarbatori civile in locul celor religioase. Biserica, din punct de vedere social, isi construieste structuri spitalicesti, educationale, media, publicistica…

-Este normal acest lucru, atata timp cat cetatenii indreapta banii catre stat, platind taxe pentru sanatate, educatie, deci firesc ar fi sa beneficieze de serviciile statului?

Da, este normal, si nu este normal. Este normal ca biserica sa faca acest lucru, isi acumuleaza alte valori, dar ceea ce se construieste ramane in patrimoniul de care se bucura toti credinciosii, indiferent de cine va fi la conducerea bisericii, pentru ca toti suntem trecatori, si, nu in ultimul rand, asta genereaza coeziune sociala, pentru ca nu se face nimic fara implicarea tuturor.

La fel, ideea construirii Catedralei Neamului… Multi vor fi impotriva, dar nimic nu s-a facut cand era foarte lejer. Catedrala de la Alba Iulia s-a ridicat fara a fi neaparat necesar, dar a devenit un simbol al unitatii nationale.

-Oamenii spun ca nu este momentul acum…

Cine stie cand este momentul? Aceasta biserica, in curtea Spitalului Judetean, nu era necesara. Dar acum e absolut necesara, nu numai pentru cei din spital, ci si pentru cei de pe strada chiar si numai datorita faptului ca, iata, aceasta biserica acum pune apa pe strada pentru oameni. Un lucru aparent banal, dar capital, omul spune: cineva se gandeste la noi, chiar daca noi nu ne gandim la ei!

Noi suntem datori sa facem. Am apreciat principiul actualului Patriarh, pe cand acesta era Mitropolit. Se plangea lumea ca sunt prea multe seminarii. Si raspunsul a fost: Poate c-or fi, dar datoria noastra este sa facem, nu sa distrugem. Daca nu vor rezista si nu vor fi performante se vor desfiinta de la sine. Noi nu trebuie sa ne selectam copiii, doar pentru ca mai avem si altii. Daca il facem si il crestem, copilul se va descurca. Noi trebuie sa facem! Dar nimeni nu isi pune problema de ce nu avem un sistem de autostrazi, cu implicare, nu numai cu caracter declarativ. Dar intrebam de ce e nevoie de catedrala. Peste ani, cand acolo reperul va fi orientat, o sa spunem ce bine ca o avem.

-In societatea de astazi, foarte rar spunem: ce bine ca avem asta sau asta… Marturiseati, cu ocazia campaniei Botosaniul in care vreau sa traiesc, ca ne-am obisnuit sa vedem doar ce ne lipseste. Suntem oare acel om de tip nou pe care l-a format comunismul, care ne-a invatat sa fim individualisti, egoisti, sa tradam, sa ne param aproapele, pentru ca doar asa urcam in ierarhie? Care este solutia? Sa asteptam o alta generatie, un alt tip de om, sau sa ne complacem in aceasta stare?

Trebuie sa regasim omul din noi! Horia Roman Patapievici spune in cartea sa, Omul recent, ca asa s-a schimbat de mult omenirea, ca omul de azi ajunge omul recent, cu termen de valabilitate, omul care intr-o buna zi expira, deci va trebui dat la o parte si gasit ceva in loc.

Este nevoie, deci, de gasirea propriei noastre identitati…

-Acestea sunt simple cuvinte… Toata lumea vorbeste la nesfarsit. Sa spunem concret ce inseamna gasirea acestei identitati…

Regasirea propriei identitati pleaca din viata familiala, personala, si nu zic individuala (care implica o manifestare singulara a propriei vointe, autonoma, fac dupa cum imi place, nu tin cont de relatiile cu cei din casa, pentru ca daca eu sunt in divergenta cu cei din casa, nu ma voi impaca nici cu cei din afara casei). Regasirea propriei identitati pleaca de la relatia mea personala cu Dumnezeu.

Ce nu constientizeaza romanii – dar se trezesc cei din strainatate – este darul ortodoxiei, care nu e ceva schimbator, nu este o chestie mutabila si permisiva, ci este dinamica prin staticitatea ei. Desi sta pe loc e foarte actuala, dar nu adaptandu-se ea la viata omului, ci chemandu-l pe om sa se adapteze bisericii.   

Lucrurile sunt foarte simple: rugaciunea simpla de dimineata si de seara, postul de miercuri si de vineri, participarea la Sfanta Liturghie. Cele mai simple lucruri pe care le pot face oamenii! Vorbim de nivelul personal. Nu trebuie sa se ia omul de guler cu statul cerandu-i socoteala pentru paradele gay, atata timp cat el nu e implicat concret in viata unei parohii, in viata de rugaciune, nu este implicat intr-o viata personala cu cei din casa lui. Pentru ca romanii de azi, de pilda in Bucuresti, unde nu se mai regasesc in nicio traditie, ajung sa fie intr-o angoasa, trebuie sa se remarce, sa iasa in fata…

-Romania de azi, fata de alte perioade ale istoriei acestei tari, care au fost crunte cu adevarat, cum trebuie privita?

-Sunt incercari... Am spus de multe ori, am fost si blamat pentru asta, dar am spus ce am simtit, desi mi s-a spus: ca preot, iei si de pe viu si de mort! Eu traiesc dintr-un salariu, nu iau bani de la bolnavi, nici nu as putea, dar sunt asa de bucuros, ca nu imi lipseste niciodata nimic! Daca mi-as dori casa, calatorii, probabil as tanji dupa asta, dar nu mi le doresc. Eu ma bucur de copaci, de oameni. Intr-o societate occidentala nu se intampla asta, desi totul acolo e foarte precis, foarte corect, o intalnire ca aceasta, de suflet, trebuie programata cu mult inainte. O cafea cu un prieten trebuie pusa in agenda. Acolo nu este mizerie pe strada, dar nu ai cu cine purta o discutie de suflet.

-In Germania, de exemplu, cu rigorile legii, ale civilizatiei, ale curateniei, nu am auzit de duhovnici si de mari spirite… 

Interesanta comparatia intre cele doua aspecte, crestinismul occidental si cel oriental sunt ca cele doua surori, Marta si Maria. Noi am fost multa vreme contemplativi, in rugaciune, suntem capabili sa stam patru ceasuri la rugaciune, dar suntem incapabili sa ne organizam intr-un spital, intr-un program foarte rigorist si realist pentru ajutorarea unei famili intr-o societate…

-Si nu e vorba de saracie, cred…

Nu! E o problema ce tine de educatia omului comunist de tip nou, pe de o parte, cei care spun ca statul nu ne mai ofera totul de-a gata. Dar trebuie sa luam si noi initiativa. Dovada ca avem fonduri si nu stim sa consumam, nu stim sa ne organizam. Occidentalii sunt foarte pragmatici. E asumarea acestui status al nostru de oriental, pentru ca in rasarit s-a pus accent pe contemplare, rugaciune, pe cand Occidentul a dezvoltat aceste idei comuniste preluate din crestinism, si ajung sa vorbeasca de etica sociala…

-Adica aceeasi formula, dar inlocuim termenii cu altceva, care suna elitist…

Se poate spune, fara doar si poate! Ne lipsesc multe, dar nu constientizam ca avem si mai multe…

-Ce avem?

Oameni buni, biserici…

-Tocmai ati spus ca oamenii nu se implica…

Per ansamblu, nu se implica. Dar principiul meu, dupa care ma ghidez in activitatea pastorala, si stiu ca nu plac multora, este: mai bine cativa oameni buni decat o biserica arhiplina, 50 in loc de 5000, dar cei 50 sa fie lucratori. E un principiu al pedagogiei, care in afara a dat roade. Si la noi, pana la comunism… Pe cei cativa ii pot monitoriza si ajuta, dar pe mai multi ii determini sa se monitorizeze unii pe altii…

-Tine tot de procedeul comunist, ne-au uniformizat…

… tavalugul!

-Dar acum, cand se promoveaza valorile…

Care valori se promoveaza?!

-Cand ies varfurile, ceilalti nu ii trag inapoi? 

Ceilalti se simt lezati mai ales pentru ca omul este foarte lenes sau, ca sa folosim un eufemism, e mai comod. Omul recent e foarte confortabil, traieste foarte confortabil. Omul vrea ca viata sa ii fie usoara, lejera, netinand cont de nimic, nici de ciclul religios, nici de ciclul naturii. I se pare firesc sa manance struguri in februarie, de exemplu!

-Si ne suparam ca in decembrie nu mancam rosii sanatoase..

Categoric, tine de un firesc, de un natural, de ceea ce Dumnezeu ne ofera! Da, se mananca rosii iarna, dar intr-o zona calda, si atunci traiesc acolo, ma obisnuiesc. Ca se poate ruga omul mai mult iarna decat vara, are timp mai mult de stat in casa, ca omul sa isi echilibreze vremea postului si a muncii si petrecilor vara, e un dat firesc, tine de o structura psiho-somatica a etosului romanesc…

Din punctul meu de vedere, Botosaniul - si Romania - are mari sanse sa isi revina. Si Biserica lucreaza, si lucreaza incet. Aici e marele dar, nu trebuie sa bata toba! Este o vorba: nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii, la noi se face tacut, dar se merge inainte. Am un respect deosebit pentru Parintele Iustin Parvu, care in tacere a facut ce a facut, am un respect deosebit si pentru ce a facut Patriarhul aici, si un respect si mai deosebit pentru ce face Mitropolitul Teofan, imbina una cu alta, pe Marta, cu simtul practic si organizatoric, dupa care a venit Maria, cu indemnul la rugaciune. In asta sta Taina. Rabdarea ca Dumnezeu sa ne dea ce ne trebuie… Cei care au avut rabdare ca Moldova sa se ridice adminstrativ, acum au bucuria sa vada ca se intareste din punct de vedere duhovnicesc. Toate sunt in mana lui Dumnezeu. De aceea, cel putin, ortodoxia noastra este vie si lucratoare, dinamica si in acelasi timp traditionalista. Nu cred ca unui om i-ar trebui altceva in afara de ortodoxie pentru a fi implinit.

-La final, sa vorbim putin despre educatie. Sunt voci care spun ca educatia se degradeaza. E adevarat? Cum simtiti?

Nu sunt o persoana autorizata sa emit pareri din acest punct de vedere, nu am o imagine in perspectiva, pot sa spun doar ca nu este atat de degradat sistemul, ci mai degraba ca toata lumea striga, cand nu e in barca: uite ca se scufunda, sau se intampla cei din barca sa se agite, sa strige ca se scufunda, desi nu e mereu asa…

-De partea cealalta, si nemultumirile oamenilor sunt oarecum justificate. Oamenii sunt nemultumiti de atitudinea omului legii, a medicului care nu il primeste, sunt oameni bolnavi care nu sunt luati in seama la usa cabinetelor de Urgente…

Paradoxul este ca, cel putin sistemul de urgenta, este foarte bine finantat, poate cel mai bine finantat  in momentul de fata, daca sunt astfel de reactii, sunt cazuri personale, nu de sistem, de 3-4 oameni care se pot comporta miseleste. In Occident, pana cand te primeste pentru o durere treci prin furci caudine pana sa te vada la un specialist. Apoi, multi asteapta dupa un tratament sa se simta bine, sa aiba o stare de confort, acasa nu respecta regulile, recidiveaza, deci tine si de o educatie comportamentala. Apoi, si pe medici pica o groaza de chestii, nici nu ii finanteaza, nici nu ii controleaza, nici nu ii incurajeaza. Medicii isi pierd o parte din viata lor cu scoala, o mare parte din viata sociala, unii nu mai relationeaza. Pentru a-si sustine satisfactia de sine, poate incepe sa isi impuna in acest fel autoritatea… 

-La baza acestei probleme sau false probleme ar sta si dezbinarea dintre categoriile sociale?

Cred ca la baza problemei sta viziunea statului asupra societatii. Statul nu constientizeaza, axiologic vorbind, care sunt punctele de greutate, adica sanatatea, siguranta, educatia.

-De vreme ce statul slabeste aceste structuri, mesajul ar fi acela ca nu sunt importante pentru dezvoltarea unui popor?

Mesajul este ca nu se doreste intotdeauna binele comun! E de la sine inteles, cand ai educatie, sanatate, siguranta, ai si un neam sanatos, un neam linistit. Omul judeca altfel decat atunci cand e incoltit, infometat… Poate ca acestea sunt niste orientari gresite ale celor care diriguiesc astazi sau poate doar niste influente occidentale. Desi eu cred ca nu ne obliga nimeni sa facem ceea ce facem…

sursa:http://www.stiri.botosani.ro

Niciun comentariu:

afişări de pagină