14 Mai – Pomenirea Sfintilor Marturisitori Romani din temnitele comuniste – Sfintii Inchisorilor ce isi asteapta canonizarea

Sub aceasta denumire, de cativa ani s-a incetatenit a-i recunoaste pe cei ce au patimit in inchisorile comuniste in sec. al XX-lea, dar si in timpul regimului antonescian si al dictaturii de sub Carol al II-lea. Acestia sunt mucenicii si marturisitorii lui Hristos din inchisorile comuniste.

Sub regimurile tiranice au fost intodeauna oameni care prin propria jertfa au ajuns mucenici si marturisitori. Datele statistice, atat cat au fost dezvaluite – caci de comunism si de securitate nu am scapat nici dupa 1989 – arata ca intre 80-90% dintre cei inchisi de comunisti au fost legionari.

Corneliu Zelea Codreanu si cei cei dimpreuna cu dansul au infiintat Miscarea legionara in 24 iunie 1927, de ziua Nasterii Sf. Ioan Botezatorul.

Miscarea legionara a pornit de la Icoana si de la Altar, pentru ca in biserica inchisorii – fosta manastire – Vacaresti o icoana a Sf. Arhanghel Mihail i-a impresionat pe CZC, Ion Mota, Tudose Popescu, Ilie Garneata, Radu Mironovici si Corneliu Georgescu, caci le-a descoperit pe cel ce i-a tradat. Pe Sf. Arh. Mihail din aceasta icoana il simteau viu si el le va deveni ocrotitor.

Noi stim ca cine se aseamana se aduna. Semeni cu Dumnezeu in aceasta viata, vei fi cu El dincolo. Asemanarea cu Dumnezeu ca picatura si oceanul, ca steaua si soarele se face prin virtuti, adica fapte bune avand ca temelie dreapta credinta, dupa cum foarte limpede afirma Sfintii Parinti (Anastasie – patriarhul Antiohiei si Kiril – patr. Alexandriei) la intrebarea ”- Ce este crestinul? – Cel care intru Dumnezeu vietuieste si cu buna credinta si cu buna dragoste petrece.”

La icoana Sf. Arh. Mihail se facea de garda continuu, adica priveghere cu candela aprinsa si rugaciune.

Chiar salutul legionar – cu mana dreapta ridicata de langa corp, la inima, apoi intinsa pana la nivelul ochilor – exprima inaltarea omului din cele pamantesti la cele ceresti, mai precis, a intregului neam romanesc la „linia Bisericii”, caci dupa cum spunea Capitanul CZC, „telul final, sensul ultim al neamului este invierea”. Invierea in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop in sine. Sunt mijloace pentru aceasta inviere. Dar cultura este rodul capacitatilor si dispozitiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru.

Pentru aceasta purtam toata raspunderea. Va veni o vreme in care neamurile pamantului se vor intrece pentru acesta ultima inviere; toate neamurile, cu toti regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecarui popor locul hotarat inaintea Tronului lui Dumnezeu. Aceasta clipa covarsitoare, acest inviere din morti, este cel mai inalt si mai stralucit tel spre care se poate pregati o natiune”. (extras din cartea „Pentru legionari”).

Unii zic, neintelegand lucrurile sau avand rea intentie, ca la fel salutau si germanii hitleristi. In primul rand, la salutul german, mana dreapta pleca de langa corp direct in sus, iar in al doilea rand, scopul hitleristilor era dobandirea puterii mondiale, lucruri pamantesti, imperialism german. Pentru a clarifica lucrurile iata ce scrie Alexandru Cantacuzino, consilier al Capitanului:

„Sunt unii care ispititi sa incerce comparatii pripite intre miscarea revolutionara a tineretului roman si ideologia hitlerista sau musoliniana.

Va fac atenti ca mistica noastra a rasarit din tarana romaneasca, simultan si chiar anterior miscarii fasciste sau national-socialiste germana.

Multe deosebiri ne despart de aceste miscari straine.

Primordiala caracteristica a spiritualitatii noastre e faptul ca ea se inradacineaza adanc in invatamintele si in misticismul crestin. Pregatirea sufleteasca crestina poate singura sa creeze, credem noi, acele legaturi, acea solidaritate spirituala, o trainica impartasire intre noi, acel reciproc ajutor moral si social, sentimentele de fraternitate nationala, care constituie temelia necesara oricarei insanatosiri intelectuale, morale, economice, administrative si politice romanesti.

Sa fie insa deslusit : prin crestinism, noi intelegem credinta noastra ortodoxa revelata.

N-am putea, cum fac national-socialistii germani, sa consideram pe Dumnezeu ca pe un product al imprejurarilor locale, ceva fabricat de om, de geniul rasei sau de sangele aric. Nu credem intr-o dumnezeire particularista, croita de noi pe masura speciei romanesti.

N-am putea, cum fac unii profesori universitari de ai nostri, zisi crestini, sa concepem pe Dumnezeu ca un fenomen comun si natural de inchipuire a omului sau ca o atractiva idealizare a energiei cosmice.

Dar ce ne mai deosebeste inca de tineretul celorlalte tari si insusi de tineretul italian sau german, este morala noastra a ispasirii, este cumplita noastra certitudine ca, pe acest pamant, ceea ce nu este cladit cinstit si drept, cladit pe adevar, pe probitate si pe onoare este neaparat sortit sa se naruie…

Noi, tineretul roman, exaltam mai cu seama credinta noastra crestina si nationala, virtutile de dreptate, de omenie si de noblete ale sufletului romanesc, ranile noastre, restrangerile si renuntarile noastre, ascetismul, stralucirea jertfelor facute Natiei noastre, maretia anonima a obidei zilnice ce a indurat-o veacuri de-a randul acest Neam necajit de soarta, marturia izbavitoare a atator vieti inchinate catre zorile ce vor veni, ruga mormintelor noastre, care toate impreuna ne dau in adevar dreptul la o existenta mai buna.” Legionarii si-au pus in practica crezul lor.”

Din 1927 pana in 1940 deja sunt 500 de martiri legionari.

Urmeaza prigoana impotriva lor din partea generalului I. Antonescu, apoi comunismul cu lagare, inchisori, mine, „adevarate manastiri”, prin trairea celor inchisi, dupa cum spunea Parintele Justin Parvu.

Este adevarat ca in randul sfintilor din inchisori sunt si care n-au facut parte din Miscarea Legionara, precum ar fi ieroschimonahul Daniil de Rarau (Sandu Tudor), marele filosof Mircea Vulcanescu, Arhi. Gherasim Iscu, Parintele Ioan Iovan de la manastirea Recea si altii.

La cei mai multi nu li s-au indentificat nici mormintele – prin grija Securitatii de a sterge urmele – dar la unii li s-au descoperit avand chiar sfinte moaste, cum ar fi:

- Capitanul Corneliu Z. Codreanu, dezgropat la sfarsitul lui noiembrie 1940 la Jilava, marturiseste Vasile Posteuca in „Dezgroparea Capitanului”, Madrid, 1977 si revista Permanente, apr. 2005.

Dupa ce s-au turnat 15 damigene de vitriol peste trupurile celor 14 martiri (de la padurea Tancabesti – langa Bucuresti) au fost ingropati intr-o groapa comuna acoperita de o placa de beton de 30 de tone, la Jilava. Dupa 2 ani de la martiriu – in 1940 – au fost dezgropati si: „Insusi trupul Capitanului e parca astazi trecut din viata. Pieptul e bombat, de parca ar vrea sa iasa din haina, iar sub pielea alba se deslusesc bine de tot venele cu sange roz. E in adevar o minune. Capitanul n-a putrezit. Pe cand celelalte trupuri sunt prabusite, al lui e intreg, neintrat in descompunere. Jumatatea de fata care n-a fost atinsa de tarana e alba si luminoasa. Ca de om viu. Privim la el cutremurati. Da! Capitanul a fost un sfant. El nu a putrezit si nu va putrezi. Am credinta nestramutata ca asa se va pastra si de acum incolo in mormantul de la Casa Verde…” Comunistii i-au luat sf. moaste si le-au ingropat intr-un cimitir din Bucuresti, nu se stie unde.

- Preotul Ilie Lacatusu – cu sfinte moaste intregi, facator de minuni, tamaduitor si cu mireasma de mir. A facut si el parte din Miscarea Legionara. A trecut la cel vesnice in 22 iulie 1983.

- sfintele moaste descoperite la Rapa Robilor – Aiud – cu putere tamaduitoare de boli nevindecabile de doctori, cu putere izgonitoare de diavoli si de patimi sufletesti si trupesti. Unele au izvorat mir la Iasi, in timpul unor conferinte impotriva ecumenismului si a cipurilor.
Acestea sunt argumente clare ale sfinteniei lor.