După cum pe Vames, Doamne
L-ai făcut "luminător",
Fă-mă si pe mine astăzi
Decât ieri mai râvnitor.
Pasii mei slăbit-au foarte
Si mă poticnesc să cad,
Iar viața mea cea stearpă
S-a apropiat de iad.
Nu se află vindecare
În netrebnicul meu trup
Si "năravul din născare"
Nici acum nu pot să-l rup.
Învechitu-m-am în rele
Si de ele nu mai scap
Căci s-au înmulțit mai tare
Decât perii mei din cap.
Părăsit sunt de prieteni
Si de unii dintre frați,
Cari s-au smintit de mine
Si se află depărtați.
Luminează-mi, Doamne, calea,
Înnoindu-mi sfântul dar
Si dulceața Ta cerească
Să mă veselească iar.
Pomenirea Ta cea sfântă
Dă s-o am neîncetat
Si din inima înfrântă
Fă "locas" prea luminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu