Orice om care traieste intr-o patrie, fie ca este roman sau de alta natie din aceasta Europa, este legat firesc de tara lui. Este un sentiment firesc. Este ca si cum m-ati intreba daca este firesc sa-mi iubesc proprietatea mea sau femeia de care sunt legat si de care sunt indragostit.
Nu putem fi naivi, trăim într-o lume in care sentimentul national si credinta in Dumnezeu au devenit tinta unei CAMPANII.O sa ajungem sa ne fie rusine sa vorbim de apartenenta la o anumita natie sau de credinta in Dumnezeu. Sunt niste curente de propaganda, niste campanii mediatice, care au drept tinta aceste doua stihii, aceste entitati care sunt considerate inavuabile potrivit noului spirit european,care sunt apartenta la o natiune si credinta in Dumnezeu, insa aceste campanii nu pot merge prea departe.
NU cred ca putem spre o Uniune Europeana in care natia sa fie cu totul depasita, si considerata o etapa vetusta, de care trebuie sa ne amintim in cartile de istorie. Nu cred ca se va ajunge la un suprastat european, cu totul laic, in care credinta lui Dumnezeu sa fie ceva facultativ. NU cred in asa ceva.Mi se pare o utopie. Exista o inegalitate funciara, profunda, intre natii. Natiile NU sunt egale, aceasta este o utopie. Cum o UTOPIE este si egalitatea intre indivizi.
Crestinismul are o vocatie universala, cand vorbesti de universalitate lasi la o parte radacinile etnice. Numai ca NU poti sa crezi in Dumnezeu decat din launtrul etniei tale si din launtrul PATRIEI tale. Trebuie sa stai cu picioarele pe ceva particular: pe limba ta, pe etnia ta si pe patria ta. Sentimentul national este punctul de plecare care culmineaza in aceasta bolta cu vocatie universala care este credinta crestina. La judecata mergem cu NEAMURILE. Mai departe nu stiu ce se va intampla.
Ortodoxia este inca vie. In Occident s-a ajuns la cumintirea, dresarea prelatilor, gratie unor campanii mediatice de lunga durata. Scandaluri intrerupte regulat. Ortodoxia este privita ca o fortareata ce nu se lasa cucerita.
Sorin Lavric la Radio Romania.
Nu putem fi naivi, trăim într-o lume in care sentimentul national si credinta in Dumnezeu au devenit tinta unei CAMPANII.O sa ajungem sa ne fie rusine sa vorbim de apartenenta la o anumita natie sau de credinta in Dumnezeu. Sunt niste curente de propaganda, niste campanii mediatice, care au drept tinta aceste doua stihii, aceste entitati care sunt considerate inavuabile potrivit noului spirit european,care sunt apartenta la o natiune si credinta in Dumnezeu, insa aceste campanii nu pot merge prea departe.
NU cred ca putem spre o Uniune Europeana in care natia sa fie cu totul depasita, si considerata o etapa vetusta, de care trebuie sa ne amintim in cartile de istorie. Nu cred ca se va ajunge la un suprastat european, cu totul laic, in care credinta lui Dumnezeu sa fie ceva facultativ. NU cred in asa ceva.Mi se pare o utopie. Exista o inegalitate funciara, profunda, intre natii. Natiile NU sunt egale, aceasta este o utopie. Cum o UTOPIE este si egalitatea intre indivizi.
Crestinismul are o vocatie universala, cand vorbesti de universalitate lasi la o parte radacinile etnice. Numai ca NU poti sa crezi in Dumnezeu decat din launtrul etniei tale si din launtrul PATRIEI tale. Trebuie sa stai cu picioarele pe ceva particular: pe limba ta, pe etnia ta si pe patria ta. Sentimentul national este punctul de plecare care culmineaza in aceasta bolta cu vocatie universala care este credinta crestina. La judecata mergem cu NEAMURILE. Mai departe nu stiu ce se va intampla.
Ortodoxia este inca vie. In Occident s-a ajuns la cumintirea, dresarea prelatilor, gratie unor campanii mediatice de lunga durata. Scandaluri intrerupte regulat. Ortodoxia este privita ca o fortareata ce nu se lasa cucerita.
Sorin Lavric la Radio Romania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu