Am ajuns la Ascor cum ajungeau şi ajung şi astăzi ascorenii, printr-un student care participa la acţiunile Ascor. Eu m-am hotărît să văd ce este cu această asociaţie în urma unei conversaţii cu un student de la matematică. S-a iscat o discuţie despre importanţa practicării unui sport, ca tânăr. Aveam opinii diferite. Eu eram pentru sport, el nu. La sfârşitul discuţiei m-a invitat să întâlnesc, dacă vreau, un grup de studenţi care gândesc cum gândeşte şi el. Locuiam în Târguşor la căminul studenţesc C4. Joia ce a urmat am mers împreună la ASCOR. Era pe la sfârşitul lunii noiembrie în 1991. Sediul asociaţiei era atunci în clădirea Primăriei. Erau cam 20-25 de membri. Foarte serioşi. Fetele erau îmbrăcate cuviincios, băieţii la fel. Vorbeau atent dar şi firesc în acelaşi timp, fără preţiozităţi. În acea seară a fost invitat părintele profesor Ioan Vicovan care a tâlcuit pericopa evanghelică din duminica precedentă. Am fost marcat de acea întâlnire. Eram în căutare, voiam să înţeleg mai multe despre viaţă, să văd ce are prioritate şi să mă angajez în această direcţie. Toată săptămâna ce a urmat m-am gândit la ce s-a discutat acolo.
Care este părerea sfinţiei voastre despre Ascor?
Ascor-ul a contribuit la formarea a multe generaţii de studenţi. A fost cadrul în care s-au oferit răspunsuri la problemele de viaţă a mii de tineri. A fost totodată o alternativă la posibilităţile de a petrece timpul pe care le oferea Iaşul celor veniţi la studii.
Acum lucrurile s-au mai schimbat. Datorită economiei de piaţă şi a dezvoltării informaticii s-au produs unele mutaţii la nivel de gândire. Cu toate acestea sunt mulţi tineri pătrunşi de "neliniştea cea bună", care caută, care nu se pot mulţumi doar cu ceea ce oferă o societate secularizată. Au nevoie de mai mult, au nevoie de o viaţă spirituală intensă. Tinerii sinceri caută adevărul, caută repere sigure, nu vor să-şi rateze viaţa. Sunt mulţi în Biserică şi sunt mulţi prezenţi şi la acţiunile Ascor. Am auzit că unele filiale Ascor s-au desfiinţat iar altele sunt foarte firav prezente în Centrele Universitare din oraşele lor. Totuşi, unele filiale merg încă destul de bine continuând să facă misiune, fiind o pată de culoare spirituală în societate.
Aceşti tineri activând un an, doi, trei sau patru pe perioada facultăţii, după ce se vor despărţi de Ascor nu se vor despărţi de Biserică. Acesta este un cîştig pentru viaţa noastră şi penttru societatea românească în ansamblu. La Ascor vor învăţa să cînte la strană, vor dobândi noţiuni de credinţă destul de bune şi cînd se vor duce acasă şi se vor casători vor şti că trebuie să se spovedească, ei şi copii lor, când şi cum să postească, cum să se roage, cum să depăşească un necaz.
Nu pot face abstracţie de tot ceea ce au învăţat. Îi va mustra conştiinţa, vor şti, şi când ştie, omul nu poate să se mai comporte ca şi cum n-ar şti. Conştiinţa permanent îl va sesiza, becuşorul se va aprinde şi îi va atrage atenţia că greşeşte, atunci când va fi cazul. Spuneam câteodată că Ascorul este ca o lentilă. Toţi cei care vin aici sunt "refractaţi" spre Biserică. Este o atmosferă tinerească aici şi tinerii vin atraşi de alţi tineri. Este o asociaţie creştin ortodoxă, care este în Biserică şi fiind în Biserică, toţi care ajung în Ascor intră în Biserică, dacă înainte nu au fost. Aşa că Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi are în primul rând un rol misionar. Pe lângă asta, aşa cum am mai spus, oferă spaţiul şi contextul necesar ca studenţii să-şi petreacă anii de învăţătură frumos.
Patru ani cât stau, unde să mă duc? Ce sa fac? Mă duc la discoteca, la club, optez pentru şah sau să învăţ arte marţiale? Acestea sunt încă preocupări decente, dar sunt şi celelalte , vinovate.
Nu, dacă am spaţiul acesta aşa de frumos, vin aici, mă întâlnesc cu ceilalţi tineri care sun aici. Învăţăm unii de la alţii lucruri de folos, ne îmbogăţim sufleteşte, pentru că, fiind studenţi de la toate facultăţile este un mozaic cultural în Ascor, nu sunt numai studenţi la teologie. Sunt de la toate facultăţile şi fiecare vine cu o anumită încărcătură, cu o bucurie, cu o anumită înţelegere a lucrurilor, înţelegere care îi va îmbogăţi şi pe alţii, îi va ajuta să înţeleagă viaţa, sensul vieţii, scopul nostru, să înţeleagă lucrurile în complexitatea lor.
Tinerii câteodată au stări de depresie, de nemulţumire sau nu au bani dar fiind împreună se ajută să depăşească micile crize pe care orice tânăr le are, nu numai din punct de vedere sentimental dar şi în ceea ce priveşte relaţia cu familia sau situaţia lui financiară. Este ajutat să depăşească perioadele proaste dar şi ispitele. Unii au slăbiciuni, pentru fumat sau pentru băutură sau sunt atraşi de patimile trupeşti. Fiind într-un cerc de prieteni care propun un anumit standard de viaţă, duhovnicească, ei se vor asorta la grupul acesta de prieteni şi mulţi vor renunţa la vicii.
Ce acţiuni s-au organizat în perioada cât Sfinţia Voastră a-ţi fost vicepreşedinte la Ascor Iaşi?
La început nu erau foarte multe acţiuni. Poate două sau trei acţiuni pe săptămână. Se făceau repetiţii la cor, pentru colinde , se mergea duminica la biserică, iar joia la ora 18:00 era această întâlnire în care se medita plecând de la pericopa evanghelică de duminică. Au fost perioade când distribuiam familiilor necăjite ajutoare primite de către Mitropolie. În 1992 s-a adăugat activitatea de la casa de copii din Bucium, apoi s-au adăugat activităţi an de an. Pelerinaje, cursuri de formare, conferinţele din Postul Sfintelor Paşti şi al Crăciunului, activităţile de la Casele de copii şi de bătrâni şi altele multe.
Ce sfaturi le-aţi da tinerilor de azi?
Să aibă energia tinereţii dar în acelaşi timp - înţelepciunea unui om vîrstnic, să fie prudenţi, răbdători cu ceilalţi din jurul lor care sunt mai neputincioşi; să fie sfătoşi, căci chiar dacă tânărul nu are bani, poate totuşi ajuta cu un cuvânt bun. În loc să ironizeze pe cineva care are anumite neputinţe, poate să depună un efort pentru al înţelege şi a-l ajuta. Să citească Sfânta Scriptură, în special Noul Testament, să-şi facă un minim program duhovnicesc în care să intre rugăciunea de dimineaţă şi cea de seară. Spunem de multe ori că suntem credincioşi, dar nu ne facem nici măcar rugăciunea de dimineaţă şi seară. Oamenii dimineaţa i-au micul dejun pentru trup ca să trăiască trupul, să muncească. Rugăciunile de dimineaţă reprezintă micul dejun pentru suflet, căci dacă nu - sufletul se sufocă, moare. La fel seara, cina pentru suflet sunt rugăciunile de seară. Trebuie făcute să nu se sufoce sufletul, căci întristarea, depresia, descurajarea vin de la lipsa de rugăciune, iar rugăciunea este, spun Sfinţii Părinţi, respiraţia sufletului. Sf. Marcu Ascetul ne spune că este " Izvorul tuturor bunătăţilor".Să luăm aminte.
Rugăciunea nu trebuie înţeleasă ca un canon sau ca pe o povară. Rugăciunea este izvorul tuturor bunătăţilor, este izvor de bucurie, este uşurare, este luminare, este înţelepţire. Este o mare şansă că suntem ortodocşi şi avem această cale de a ne deschide spre nesfârşitul lui Dumnezeu, avem rugăciunea. Trebuie să o vedem ca pe o mare bucurie, ca prilej de a ne îmbogăţi sufleteşte, de a ne înviora, de a acumula har. După ce ne rugăm putem să dăm şi la alţii putere, bucurie, curaj şi nădejde. Dacă nu, suntem o povară pentru ceilalţi. Omul de rugăciune este factor de echilibru pentru cei din jurul lui.
Să ne ajute Dumnezeu să fim bucurie şi binecuvântare pentru aproapele. Nu poţi însă să faci asta fără rugăciune şi bineînţeles fără sinceritate în spovedanie, că nu coboară harul peste tine.
Noi suntem copii Lui, dar în acelaşi timp avem şi libertatea de a-L prefera sau a-L refuza. Şi când îl preferăm, chiar stângaci fiind în rugăciune sau în modul de a ne exprima credinţa, El tot ne iubeşte mult, şi ne apreciază că Îl căutăm. Chiar dacă nu căutăm foarte priceput, încercăm să ne apropiem de El, aşa cu imperfecţiuni, dar Îl căutăm şi El vine în întîmpinarea noastră.
Interviu realizat cu secretarul mitropolitan (Mitropolia Moldovei si Bucovinei) Parintele Ieromonah Nicodim Petre, ex-vicepresedinte ASCOR Iasi.
In scurt timp Paritele Nicodim Petre va conferentia si la Botosani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu