Uneori omul se roaga cu lacrimi si zdrobire de inima cerand ajutor, lasand totusi pe Domnul sa indrepteze lucrurile, fara sa se astepte la ceva maret, si totusi Dumnezeu isi arata milostivirea si se intampla lucruri minunate. Folosul unei minuni nu se limiteaza la ajutorul material ci depaseste sfera fizica, ajunge in adancul omului, da viata fiintei, converteste atat de mult interiorul incat omul daca ar zbura odata cu acea strafulgerare a bucuriei dumnezeiesti ar putea atinge sfintenia. Pare ciudat, dar in acel moment e o distanta foarte mica intre om si Dumnezeu, in plus exista si ajutorul Harului si toate lucrurile par usoare, iar bucuria aceea nepamanteasca face sufletul sa nu mai ia aminte decat la lumina pe care o vede si o simte atat de aproape. Atunci se realizeaza comuniunea cu intreaga creatie, omul simte prezenta vie a lui Dumnezeu si a sfintilor, atat de tare incat se intreaba daca sfintii s-au pogorat pe pamant. Daca toata viata sufletul ar fi in starea acesta, ar zbura usor spre zari de lumina, dar pentru ca nu ne putem mantui fara o contributie personala, exista si starea de parasire sau de gol in care omul ramane aparent singur si fara niciun ajutor, iar Harul se retrage, bucuria este umbrita de dureri si omul incepe sa caute starea de dinainte.
Asa cum durerea orbului care a ramas fara vedere in timpul vietii este diferita de durerea celui care nu vede din nastere, la fel se intampla si cu cei care au gustat aceasta bucurie si au pierdut-o. Atunci cand omul pierde aceasta bucurie nu trebuie sa se opreasca in loc si sa planga, ci cu mai multa silinta sa alerge spre dobandirea ei asa cum alearga un om in desert spre un izvor de apa.
Alergarea isi capata adevarata importanta si este vrednica de pretuire in desert, nu intr-un loc plin de izvoare. Prin urmare, este necesar sa ne silim mai mult atunci cand suntem parasiti de Har si sa nu ne lasam prinsi in tristete, in acea akedie care ne ia bucuria, dorinta de rugaciune si de cautare pentru ca ne departam in loc sa ne apropiem de Hristos. Este usor sa-i iubim pe cei ce ne iubesc pe noi, dar mai bine este sa-i binecuvantam si sa le aratam dragoste celor care ne intorc spatele. Este minunat sa il cautam pe Hristos in clipele de bucurie in care cerul pare ca se afla pe pamant, dar mai vrednic de lauda este sa cautam lumina atunci cand totul pare pustiu.
Lacrimile si pocainta aduc o mare minune in sufletul nostru: bucuria intoarcerii la Hristos, pacea si linistea ca am ajuns acasa.
Dacă aţi trăit o minune mijlocită de Sfinţii:
Maica Domnului
Parascheva de la Iasi
Calinic de la Cernica
Gheorghe purtatorul de biruinta
Spiridon al Trimitundei
Dimitrie izvoratorul de mir
Dimitrie Basarabov
Filofteia de la Curtea de Arges
Teodora de la Sihla
Nectarie al Eghinei
Nicolae al Mirelor Lichiei
Trei Ierarhi
Siluan Atonitul
Ecaterina
Mina
Ciprian si Iustina
Sau daca ati trait alte minunii la Icoanele Facatoare de Minuni
vă rog să mă contactaţi la adresa:
botosaneanulortodox@yahoo.com sau la sau Y.M.botosaneanulortodox
Toate marturiile d-voastra vor fi editate in” CARTEA MINUNII ALE SFINTILOR IN ROMANIA “. Cartea va fi editata la editura SCARA din Bucuresti si va aparea cu binecuvantarea arhiereului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu