La 7 kilometri de granita cu Romania si la vreo 20 de kilometri de Cernauti, intr-o asezare romaneasca pitoreasca se inalta o Manastire tanara, cu nume bland, ca de copil: Banceni. „Cocotata” pe un Deal, ca un zid de aparare intre hotare ori lumi, „farpost”, cum spun ucrainenii, manastirea, asta si este, de fapt, o poarta spre o alta lume. O lume ireala, in care nu conteaza nimic decat credinta si dragostea.
Imediat ce treci de zidurile inalte si robuste din piatra, ai impresia ca intri intr-o „manastire a copiilor”. Printre calugari si calugarite se plimba tanci de cativa anisori, care se joaca cu rozaluri in loc de masinute si ii spun tata unui calugar inalt, cu infatisare ascetica: staretul manastirii, Mihail Jar.
In 1994, staretul, impreuna cu o mana de frati, au decis sa infiinteze aceasta manastire. Toti sunt romani, proveniti fie din zona Cernauti, fie de dincoace de granita, din Moldova. Au inceput de la zero. Aveau la ei doar niste cartofi si urzici culese, din care au fiert prima supa din istoria manastirii. Dar in 10 ani au reusit sa ridice 5 biserici si chilii. Si, in plus, case pentru aproape 200 de prunci. Calugarii de aici se declara romani, vorbesc romaneste si oficiaza Sfanta Liturghie in limba romana. Credinta este unica. La fel ca Neamul si Tara lor. La fel ca educatia pe care o dau micutilor. „Satul copiilor” se afla aproape de manastire, la Molnita. Iar povestea care a socat intreaga Ucraina a inceput in 2002. Atunci, calugarii au inceput sa ridice aici case si o biserica in care pruncii sa poata inalta rugaciuni catre Bunul Dumnezeu si sa-i multumeasca ca le-a daruit o familie. Cei mai multi sufera de boli grave si incurabile, ca SIDA. Tocmai de aceea au fost abandonati de parinti. Si nu i-a mai dorit nimeni. Au gasit insa mangaiere in manastirea parintelui Mihail. De atunci, din 2002, staretul a devenit „tata” pentru circa 200 de prunci. Toti il striga astfel. Si toti se bucura si de o „mama”. Parintele a compartimentat imobilul in asa fel incat doi-trei-patru copii locuiesc impreuna cu o calugarita care ii educa, ii indruma si ii iubeste.
Copiii invata, se roaga si vorbesc in romaneste, indiferent daca sunt romani, ucraineni, rusi sau maghiari. Au conditii de trai excelente, calugarii au amenajat inclusiv o mini-gradina zoologica si o ferma de vaci, pentru ca micutii sa aiba lapte proaspat.
Parintele vrea insa sa le ramana toata viata tata copiilor. Dupa insuratoare spune ca le va cauta slujbe si ii va ajuta sa-si construiasca o casa.
Pentru a intretine „orfelinatul”, parintele apeleaza la mireni, dar si la oameni cu potential financiar care sunt invitati sa boteze copiii. Devenindu-le nasi, ii sprijina si pe ei, dar si orfelinatul. Parintele povesteste adesea ca unii il intreaba ingrijorati ce vor face acesti copii in viitor. Dar el raspunde calm de fiecare data ca nadajduieste in Bunul Dumnezeu si Bunul Dumnezeu stie ca acesti copii trebuie hraniti, adapostiti, educati. Parintele este extrem de atasat de copii pentru ca, la randul sau, si el a fost orfan. Si spune cu sinceritate ca de multe ori s-a intrebat „de ce a trebuit sa-mi fie atat de greu”. Abia dupa ce a devenit tatal a 200 de prunci a inteles de ce: altfel nu ii putea intelege si ajuta pe acesti micuti.
Manastirea este un loc in care s-a simtit din plin si deopotriva mila lui Dumnezeu, dar si rautatea oamenilor. „Intamplator” aici aveau loc chiar si 5 incendii pe an. In unele cazuri a luat foc chiar si casa copiilor. Se spune ca unora nu le place ca slujba se tine si in limba romana. Si ca micutii invata limba romana la scoala, desi stiu foarte bine si ucraineana, rusa, engleza etc.
Insa minunile au avut intotdeauna o putere mai mare. De fapt, intreg locul este o minune.
Parintele Mihail Jar colaboreaza cu liderii comunitatii romanesti din Ucraina si mai toate delegatiile care ajung in zona Cernauti sunt duse in vizita la masastire. Dintr-o asftfel de delagatie a facut parte si directorul Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu”, Teodor Ardelean.
Aurica Bojescu, secretarul executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Romaneasca din Ucraina”, spune ca manastirea Banceni este cea mai importanta din zona Cernauti: „pentru grija pe care le-o poarta copiilor si pentru ce a realizat acolo, parintelui i s-a conferit titlul de erou al Ucrainei. Acolo se vorbeste romaneste. Copiii stiu insa foarte bine si limba ucraineana. Si slujba se tine in limba romana”.
Banceni, minunea romaneasca din Ucraina
Localitatea Banceni a facut parte, inca de la infiintare, din Principatul Moldovei. Dupa Unirea Principatelor Romane, la 24 ianuarie 1859, a intrat in componenta statului roman.
Acest teritoriu nu a facut parte niciodata din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscuta astazi sub denumirea de Tinutul Herta si care a apartinut Moldovei si apoi Romaniei, pana la cel de-al doilea razboi mondial.
In perioada interbelica satul Banceni a facut parte din componenta Romaniei, in Plasa Herta a judetului Dorohoi. Pe atunci, populatia era formata aproape in totalitate din romani. Incepand din anul 1991, satul Banceni face parte din raionul Herta al regiunii Cernauti din cadrul Ucrainei independente. La recensamantul din 1989, numarul locuitorilor care s-au declarat romani, plus moldoveni era de 675, reprezentand 95,61% din populatia localitatii. In prezent, satul are 847 locuitori, preponderent romani.
Moastele sfintilor
In biserica manastirii se afla moaste ale Sfintei Mari Mucenite Varvara, iar paraclisul manastirii este inchinat Sfantului Serafim de Sarov, unul dintre cei mai mari sfinti ai Rusiei din secolul al XVIII-lea, iar aici se afla si particele din moastele sfantului, dar si o particica din piatra pe care s-a rugat sfantul o mie de zile si de nopti. Tot aici, intr-o racla, se afla particele de Sfinte Moaste ale altor peste o suta de sfinti.
Minunile de la Banceni
Manastirea a devenit celebra in intreaga Ucraina dupa un fapt petrecut recent, in Joia Mare. Un copil de 1 an si 8 luni, al unei familii care participa la Slujba la Manastirea Banceni din Ucraina, a fost gasit in apa, intr-o fantana arteziana din curtea Manastirii, dupa mai bine de 20 minute de cautari. A fost dus la cel mai apropiat centru medical, unde medicul a constatat decesul copilului. Parintele Mihail Jar se afla la Kiev, dar a insistat ca pruncul sa fie pus sub aparate. Dar medicul sustinea ca nu mai are rost, deoarece copilul e mort. La 6 ore de la petrecerea accidentului, Parintele a sosit la centrul medical impreuna cu o Cruce, in care sunt incorporate particele din Sfanta Cruce si moaste. Cand a atins pieptul copilului cu acea Cruce, inima copilului a inceput sa bata, dar nu se observa nici o activitate cerebrala. Copilul a fost dus la spitalul din Cernauti, unde Parintele Jar a venit cu o particica din moastele Maicii Serafima. Cand Parintele a atins fruntea copilului cu acele moaste, copilul a stranutat si a deschis ochii. Medicii au fost pusi in dificultate: cum sa anuleze certificatul de deces? Iar Mitropolitul Kievului cere imediat sa i se trimita toata documentatia cazului, pentru a ramane marturie.
De curand, tot aici, trei fetite bolnave de SIDA, in ultimul stadiu, s-au vindecat la rugaciunile obstii de aici catre Mantuitorul, Maica Domnului, a carei icoana de la Boian plange, si catre Sfintii ocrotitori ai acestui sfant locas.
sursa:http://www.gazetademaramures.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu