Psalm I
Tulburate-s apele pământului până-n
adâncuri...,
căci neamurile-au ridicat copita
şi cu potcoava nepăsării
au ucis pe sfinţii lui Dumnezeu...
Cine Te va răzbuna, Dumnezeule?...
Nelegiuiţii s-au prins în horă
şi lăutar
au tocmit pe Veliar...
Pute pământul pe urmele paşilor lor
şi duhoarea lor omoară pe cei slabi...
Isbăveşte-Te, Dumnezeule, întru slujitorii
Tăi.
Până la marginile pământului
să se audă strigarea celor fără de lege.
Arde-i pe ei cu focul mâniei Tale!
Şi stârvurile lor
Nici corbii să nu le mănânce,
că s-a îngreţoşat firea
de nelegiuirea lor!
Auzit-a Domnul glasul plăcuţilor Lui
şi S-a preamărit într-înşii!
În haină de omăt i-a îmbrăcat
şi cu cunună de binecuvântări i-a
binecuvântat.
Căci isopul rugăciunii lor a bineplăcut
Domnului
şi cerul a săltat de bucurie
când i-a primit pe ei!
Aliluia!
Psalm II
Moartea a înghiţit pe cei sortiţi de mai
înainte,
dar de cei drepţi nu şi-a atins mâna sa.
Că Domnul este scutitorul plăcuţilor Lui
şi întunericul nu-i va birui pe ei...
Cântaţi, o, neamurilor: Mărire Celui Prea
Înalt
Şi aduceţi-I Lui, prinosul rugăciunilor
voastre
că Domnul este Dumnezeul mântuirii
noastre!
Lăudaţi toate făpturile pe Făcătorul
vostru,
întru strigare de biruinţă vestiţi-L.
Ca să se cutremure şi să se deştepte cei
adormiţi
pe care i-a legat Satan pe câmpurile lui.
Adăpostiţi-vă în umbra milei Lui toate
noroadele
căci mila Domnului e mângâierea căitului
şi binecuvântarea Sa cununa dreptului!...
Aliluia!
(sursa: Virgil Maxim - Imn pentru crucea purtată)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu