vineri, 8 iulie 2011

„DONARE” DE ORGANE: La Fundeni, ca la macelarie?



Jurnaliştii „ADS“ Bucureşti au descoperit reţeaua vânzători de organe – cumpărători – cadre medicale. În spital se  învârtesc afaceri de zeci de mii de euro. Businessurile pornesc de la un anunţ pe internet sau de la traficanţi-intermediari, care-şi agaţă clienţii disperaţi să cumpere un rinichi sau o bucată de ficat chiar pe holurile spitalului.
„Doamna asistentă, sunt disperată, cum găsesc un donator? Aşa trebuie să vorbiţi cu asistentele de la Spitalul Fundeni. Nu trebuie să aşteptaţi pe listă. Vă fac asistentele intrarea pentru că ele mânuiesc listele de aşteptare pentru transplant”, spune Richard Chiriac (34 de ani), un bucureştean care anul trecut şi-a vândut pe 14.500 de euro rinichul drept. În spatele acestor cuvinte se ascunde, de fapt, reţeta exactă de vânzare de organe, care funcţionează în cel mai mare spital din ţară unde se fac transplanturi. Reporterii „ADS” au descoperit întreaga filieră chiar prin intermediul celor care şi-au vândut sau au cumpărat un rinichi, o bucată de ficat sau chiar un plămân.
   Pasul 1: „doamna de la Hepatologie”

   Richard ştie foarte bine mersul traficului după experienţa din 2010. Acum, când a învăţat cum să se descurce şi să pună mâna pe zeci de mii de euro, îşi scoate şi familia la vânzare. Îţi dă, la alegere, tot ce vrei din corpul soţiei şi al fratelui său. „Soţia îşi face analizele ca să dea măcar jumătate din ficat. Am negociat cu familia unui bătrân de 60 de ani şi ne dă 13.000 de euro. Nevasta poate să dea şi un rinichi, iar frate-miu vă poate ajuta tot cu ficat”, a spus Richard, după ce jurnaliştii de la „ADS” s-au dat drept doritori să cumpere organe pentru o presupusă mătuşă bolnavă.
Ca să ne ajute pânâ la capăt pentru a bate palma pe ficatul soţiei, Richard Chiriac ne-a explicat tot lanţul afacerii, până la ieşirea pacientului din spital, cu un organ nou. „Prima dată trebuie să mergeţi la doamna Liana Gheorghe, şefa de la Hepatologie din Fundeni. Ea nu vă găseşte personal donatorul, dar se interesează şi vă anunţă”, începe Richard să enumere numele cadrelor medicale care au în vizor tranzacţiile cu organe. „La Fundeni e ca în piaţă la Obor. Trag ţiganii de tine, pe holuri, ca să-ţi vândă organe. Te întreabă cu cât ţi-ai găsit şi imediat vin cu un preţ mai mic. Cred că e o înţelegere între ţigani şi asistente, pentru că toată lumea vede, dar nimeni nu-i dă afară”, mai spune Richard.
Doctor: „Crezi că mănânc flori?”
Lista cu nume se întregeşte de la un bolnav-client, pe care l-am găsit pe holurile Spitalului Fundeni. Bărbatul şi-a cumpărat un rinichi, anul trecut, de la un ţigan şi vine periodic la medic pentru control. „Am dat 10.000 de euro ca să-mi salvez viaţa. Vă zic cum am procedat eu: am găsit ţiganul şi am mers cu el la doamna Constantinescu, de la laborator (conferenţiar doctor Ileana Constantinescu, şefa Centrului de Imunogenetică şi Virusologie din cadrul Institutului Fundeni – n.r.). Ea îţi ia numărul de telefon şi, când găseşte ceva, te sună şi te pune în legătură cu donatorul”, explică bărbatul. Toată înţelegerea nu este însă pe gratis. „Cu cât plusaţi mai mult la ea, cu atât vă rezolvă mai repede. Eu i-am dat un buchet de flori de un milion şi mi-a zis: «Tu ai impresia că mănânc flori». Te costă foarte mult atenţiile”, susţine pacientul.
Cum se bat medicii pe organe
O altă pacientă care a făcut transplant de rinichi la Fundeni, în 2010, ne-a continuat lista cu numele cadrelor medicale de la spital care „monitorizează” listele cu posibili donatori. „Depinde foarte mult la ce medic te înscrii pe listă. Cel mai bine este să vorbiţi cu doctor Tacu (Dorina Tacu, medic primar nefrolog la spitalul din Capitală). Ea se zbate cel mai mult să nu aşteptaţi pe listă la nesfârşit. Când apare un donator, toţi medicii nefrologi discută între ei şi stabilesc care ia organul. Ea se descurcă cel mai bine”, a mărturisit pacienta.
ANCHETĂ-ŞOC Reporterii ADS București „au negociat” cumpărarea unui rinichi și a unui ficat de pe piața neagră
Fie că pacientul îşi găseşte singur donatorul, căruia îi dă şi bani pentru organe, fie că medicii intermediază afacerea, scenariile par să nu intereseze pe nimeni. „Deşi nu e normal, oamenii vin «perechi» la spital. Nu e treaba noastră pe cine găsiţi să dea un organ. Asta nu înseamnă acum că puteţi veni cu o sută de persoane pentru analizele de laborator”, ne sfătuieşte Stela Doca, asistentă la Secţia de Transplant Renal de la Fundeni.
Banii, la semnul brancardierului
După ce ţi-ai găsit „perechea”, ai împărţit „onorariile” şi ai trecut de lista de aşteptare, urmează tranzacţia cea mare: banii pentru transplant. „După ce intră în sala de operaţie donatorul şi primitorul, brancardierul iese în câteva minute. Înţelegerea este ca atunci ruda primitorului să dea plicul cu bani celeilalte familii. Ştiu din spital un caz în care nu s-au înţeles la bani şi ruda donatorului a intrat în sală şi a luat femeia de pe masă, chiar dacă era sub anestezie”, spune Richard.
„Pe lângă cei 10.000 de euro pe care i-am dat pe rinichi, m-a mai costat în spital încă vreo 4.000 de euro”, mărturiseşte un bărbat venit la analize, care şi-a făcut anul trecut transplant. „Strict pentru operaţie, la profesor am dat 500 de euro, la anestezist 200 de euro, iar la asistente 100 de euro”, completează o altă pacientă, aflată în aceeaşi situaţie.
„Nu contest acest lucru”
Scenariile afacerilor cu trafic de organe din spitale sunt negate vehement de oficialii spitalului. Chiar şi doctorii despre care pacienţii spun că îi ajută la urgentarea operaţiilor se feresc să vorbească despre acest fenoment. „Aţi făcut bine că aţi ajuns la mine. Nu toată lumea ajunge aici. Trebuie să veniţi cu bolnavul, să îi facem analizele şi să îl înscriem pe lista de aşteptare”, spune conferenţiar doctor Ileana Constantinescu, întrebată de jurnalişti despre procedura care trebuie urmată pentru un transplant.
Şefii Spitalului Fundeni neagă existenţa unor afaceri pe holurile instituţiei. „Dacă nu aveţi dovezi indubitabile, nu puteţi afirma asta. Nu contest că nu s-au întâmplat aceste lucruri, acorduri pe bani între donatori şi primitori. Dacă e aşa, vor răspunde în faţa legii”, a declarat profesor doctor Ioanel Sinescu, directorul Centrului de Transplant Renal Fundeni. După aproape două săptămâni de investigaţii, medicii Liana Gheorghe şi Dorina Tacu nu au putut fi contactate pentru a-şi spune opinia cu privire la declaraţiile pacienţilor.
4.000 de euro. Atâţia bani susţin pacienţii care şi-au făcut transplant la Fundeni că le-ar fi dat, la plic, cadrelor medicale.
„Donez contra-cost rinichi. Rog seriozitate!” 
„Donez contra-cost rinichi. Sunt nefumător şi nici nu beau. Rog maximă seriozitate. Am grupa de sânge A2 pozitiv”. Acesta este mesajul postat pe site-ul de anunţuri gratuite www.mercador.ro de Lucian Mănăilă (39 de ani), din localitatea buzoiană Limpeziş. Reporterii „ADS” Buzău au mers pe firul afacerii şi au negociat traficul cu ajutorul camerei ascunse.
   Dă şi un plămân pe 40.000 de euro
„Am patru copii, am o situaţie materială slăbuţă. Am o căsuţă cu două camere şi vreau să mai fac o cameră, că băieţii dorm la un loc cu fetele. Copiii mei ar trăi mai bine, iar pentru mine nu doresc să cheltui decât să-mi refac dantura, o am praf de la un accident”, explică bărbatul motivul pentru care şi-a scos organele la vânzare. S-a gândit şi la un preţ pentru rinichi, modic, după cum crede.
„Aş fi vrut mai mult, dar mă gândesc că şi oamenii mai au probleme şi o să îl las la 15.000 de euro, plus condiţia să mi se plătească cheltuielile de spitalizare şi transport. Dacă vă convine, vorbiţi cu medicii, numai să nu ne prindă toamna. Să am timp să-mi construiesc camera, am nevoie să cumpăr lemne pentru iarnă şi să iau tot ce le trebuie copiilor la şcoală”, a spus bărbatul.
Ca să ne convingă că „marfa e bună”, Lucian Mănăilă adaugă: „Nu am nicio boală, se poate verifica, sunt şi donator la Centrul de Transfuzii. Aţi văzut că am pus pe internet şi un anunţ că îmi vând şi un plămân. Pe ăsta cer 40.000 de euro, operaţia este mai grea din câte am auzit, că m-am interesat şi eu înainte”.
Care sunt riscurile donatorilor
De partea cealaltă, medicii avertizează că astfel de pacienţi îşi pun singuri viaţa în pericol. „Se poate trăi fără un rinichi şi fără un plămân, dar respectivul pacient se expune la nişte riscuri. Dacă în viitor vor surveni anumite boli la organele care rămân, nu prea se mai poate face nimic pentru el”, ne-a declarat Marius Anastasiu, medic chirurg la Spitalul Judeţean Buzău.
„Din punct de vedere etic, acest lucru nu este încurajat, dar am auzit că se mai practică fără să se facă prea multă publicitate. Familiile pacienţilor sunt foarte disperate şi caută astfel de donatori, cărora le oferă o recompensă”, a adăugat chirurgul.
„Nimeni nu este tâmpit să-şi rişte libertatea!”
„Unul la un milion!”. Aceasta este probabilitatea pe care un pacient o are ca să-şi găsească un donator străin compatibil, aşa cum susţine Victor Zota, şeful Agenţiei de Transplant. Ancheta făcută de către reporterii „ADS” arată însă că procentul de pe hârtie nu se potriveşte cu cel din realitate. Numai în două săptămâni, jurnaliştii au descoperit trei cazuri de transplanturi făcute „la mica înţelegere”, unde pacienţii le-au dat bani donatorilor pentru a primi un organ. Zota susţine că acest tip de afacere este aproape imposibil să se petreacă sub ochii medicilor.
„Astfel de intervenţii sunt ilegale”
„E greu de crezut că se poate face treaba asta în care sunt implicaţi 40-50 de oameni, de la brancardieri la chirurgi. Astfel de intervenţii sunt ilegale. Anunţurile pe internet în care se specifică donarea contra cost a organelor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. Întrebaţi-i pe cei de la Crimă Organizată de ce nu-i închid”, ne-a declarat oficialul.
Victor Zota spune că este aproape imposibil ca un donator plătit, şi ales la întâmplare, să treacă peste toate cele 17 teste de compatibilitate făcute la sânge, care se fac în cadrul laboratorului de la Spitalul „Fundeni”. „Dacă se întâmplă ceva, începe de-aici, de la laborator, şi continuă la Comisia de Etică a spitalului, unde sunt verificaţi pacienţii şi donatorii. Nimeni nu e tâmpit să-şi rişte cariera şi libertatea”, consideră Zota.
   Ancheta, la Crimă Organizată
Ancheta jurnalistică a ajuns şi pe masa ofiţerilor de la Crimă Organizată, pe care i-am sesizat referitor la anunţul de vânzare a organelor, postat pe internet de Richard Chiriac. „Nu se poate spune că nu se face trafic de organe. Prin lege însă, cel care publică un astfel de anunţ riscă închisoarea. Cât priveşte  comisia medicală din Spitalul Fundeni care dă undă verde donatorului nu are capacitate investigativă. Dar dacă se dovedeşte că toată echipa medicală a luat la cunoştinţă de faptul că donatorul a primit bani, atunci vor fi cercetaţi”, a declarat Cristian Duţă, şeful Serviciului de Combatere a Traficului de Persoane din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Cum funcţionează Comisia de avizare din cadrul spitalului 
Cei trei medici care fac parte din Comisia de avizare a donării din cadrul Institutului Fundeni decid dacă un transplant cu organ de la donator viu se poate efectua. Ei sunt aleşi prin Ordin al Ministerului Sănătăţii. Din această comisie fac parte conferenţiar doctor Cristian Gheorghe, doctor Daniela Anghel, specialist neurologie, şi Rucsandra Manu, medic primar chirurgie urologică.
Ei sunt responsabili să verifice dacă, în cazul unui transplant cu organ de la donator viu, fapta a fost benevolă sau contra cost. „Comisia este absolut independentă. Nu se supune nimănui. Medicii din comisie trebuie să stabilească motivarea donării. Au dreptul să ceară orice, poze, acte, înscrisuri, declaraţii. Audiază prieteni, colegi de şcoală, şef de bloc. Dacă doi nu sunt de acord, nu se dă undă verde. Trebuie să fie unanimitate”, a explicat Victor Zota, şeful Agenţiei Naţionale de Transplant.

Un comentariu:

MUZICA spunea...

ESTE DUREROS CE SE INTIMPLA LA NOI IN ROMANIA! MULTE SE INTMPLA DIN CAUZA NECREDINTEI OAMENILOR. CE VIITOR NE ASTEAPTA???

afişări de pagină