Despre avort

      DANIELA  

       Ma numesc Daniela Buzoianu sunt casatorita, mama unui baietel de patru ani, sunt de peofesie psiholog.

       Vreau sa incep cu o justificare a acestei intalniri prin faptul ca, conceptul  de avort nu face parte din zestrea cu care ne nastem asa ca fiecare ajunge sa creada despre avort ceea ce i se induce direct si indirect din ceea ce citeste, vede la televizor si observa la alti oameni.

       Asa de exemplu o colega de facultate care lucreaza in spital la un moment dat a cunoscut o adolescenta bolnava grav care spunea: ”Mama de ce mai nascut?” asa ca aceasta colega a mea este o adepta a avortului in urma experientelor din spital in primul rand.

       La inceputul adolescentei mele am citit  intr-o revista

ortodoxa ca viata omului incepe in momentul conceptiei si pentru ca la vremea aceea imediat dupa revolutie nu era asa o avalansa si nonsalanta de a se prezenta contraceptivele si avorturile am ajuns sa nu concep ca as putea face vreodata avort.

       Insa cineva a ingaduit sa ni se incerce aceasta hotarare si, cand am ramas a doua oara insarcinata toti doctorii imi spuneau ca, copilul pe care il purtam va muri imediat dupa nastere pentru ca are plamanii insuficient dezvoltati, mi se recomanda avortul.

       Datorita informatiilor de care am avut parte am ramas ferma chiar daca eram aproape singura de aceasta parte a baricadei.

Am lasat copilului viata si Dumnezeu a ingaduit sa o botezam apoi a chemat-o la El             

      Nu-mi este greu sa retraiesc aceste amintiri pentru ca nu retraiesc un esec  ci retraiesc un succes , acela de a da viata inplinind voia lui Dumnezeu.

      Tinerii nostri pusi in situatia de a avea un copil bolnav sau doar suspect de asta , ori daca ar avea de nascut un copil aparut cand ei nu se considera pregatiti pentru asta,in majoritate cedeaza la prima ispita, asta pentru ca aceasta atitudine li s-a indus .

      Ne –am intalnit pentru ca domniile voastre sa participati impreuna cu noi la aceasta lupta pentru viata prin informare corecta si sensibilizare a celor care au sau nu formata o idee despre avort si carora li se spune prin tot ce ii inconjoara sa isi traiasca viata la maxim , mai ales in ceea ce priveste sexualitatea  indiferent de mijloace si consecinte.

     Ca sa gasim in sufletele tinerilor cat mai mult loc pentru idei ce formeaza atitudinea de protejare a vietii copiilor nenascuti, ar trebui sa ne intalnim cu acestia cat mai timpuriu, eu personal as merge de la gradinita la grupa pregatitoare macar, dar deocamdata  am ajuns cel mai devreme la clasa a sasea.

     Despre aceasta activitate de informare aelevilor va va vorbi domnul Leonard Vancu.

     Eu am sa va vorbesc despre argumentele pentru viata pe care le folosim noi in discutiile cu elevii.

     Aceste argumente sunt si niste raspunsuri la pretextele pro avort:

   Unii isi justifica uciderea de prunci in cazul copiilor depistati cu o problema inainte de nastere, prin evitarea suferintei acestor copii.

     Cei care fac acest asa zis avort terapeutic uita ca:

    -suferinta si fericirea sunt 2 lucruri subiective:doi oameni aflati in aceeasi situatie unul poate sa se simta foarte fericit ,celalalt foarte nefericit;

    -prin avort terapeutic se face si o discriminare folosind criteriul virstei pentru ca nu se ia decizia luptei pentru viata indiferent de gravitatea bolii asa cum se face in cazul celor deja nascuti

     -se hotaraste in locul copilului care nu isi poate spune parerea   

  netinandu-se seama ca de cexemplu cei care raman cu o infirmitate in urma unui accident de masina spun: “Doamne bine macar ca am scapat cu viata” nicidecum nu vor sa moara.

     Cine dintre noi este perfect?

     Si cati dintre noi folosim la capacitate maxima talantii de la Dumnezeu?

      Exista destui oameni cu o problema sau mai multe de sanatate care au ajuns sa aduca omenirii un beneficiu mai mare decat altii care au integritatea trupului si a mintii.

       Incercand sa evitam o presupusa suferinta omorand un om care poate ar fi foarte multumit de viata lui

         Cred ca sunteti de acord ca nimanui nu i-ar conveni  ca altcineva sa ii judece viata si sa ia decizii in locul lui.

          Majoritatea celor care accepta avortul se justifica prin lipsa resurselor materiale necesare pentru a creste acel copil

          Sunt copii care se nasc in familii ce se considera sarace si totusi acesti copii reusasc sa razbata in viata.

         A fost la televizor cazul unui tanar ce fusese abandonat si crescuse la casa de copii iar acum isi cauta mama.

        Acest tanar tot timpul spunea : “vreau sa simt dragostea de mama” , nu spunea vreau o mama sa imi cumpere masina, sa imi dea casa si asa mai departe.

        Si-a gasit mama care acum l-a acceptat desi era la fel de amarata ca si atunci cand il nascuse si nu am vazut oameni mai fericiti decat acel tanar langa mama lui.

         Spun unele femei inainte de avort: mai am 2,3 acasa, referindu-se la copii iar eu le spuneam : dar doamna pe acesta nu tot de acasa l-ati adus el nu este de-al casei daca nu se vede?

         Daca fetele ar sti ca Dumnezeu trimite sufletul in momentul unirii celor doua celule, ca la trei saptamani copilului ii bate inima si ca nimeni nu poate ajunge sa arate asa cum suntem noi azi fara sa fie mai intai mic, incomplet si ciudat chiar, alta ar fi rata avorturilor.

         Am convingerea ca daca aceste informatii ar ajunge la tineri inainte ca lor sa li se spuna ca avortul este permis pana la trei luni pentru ca omul nu exsista atunci ci e doar o adunatura de celule fara suflet si viata atunci alta ar fi atitudinea acestor tineri fata de copilul nenascut pentru ca ar constientiza valoarea a ceea ce le-a dat Dumnezeu si atunci ar gandi ca trebuie sa pastreze acest dar chiar daca ara fi nevoie de sacrificii pentru asta.

        Cum ne pazim de avort?

        Noi consideram ca trebuie sa luptam pentru viata evitand chiar si complicitatea prin acord tacit; de exemplu, daca acum vedem in strada doi oameni care se lovesc si unul incearca sa il injunghie pe celalalt oare nu incercam sa il oprim?

        Tot asa stiind ca in acest moment in cabinetele ginecologice copii nostri sunt ciopartiti de semenii nostri trebuie sa facem ceva.

        Am intalnit cateva situatii deosebite pe care le povestesc si elevilor.

        Referitor la anticonceptionale o cumnata a mea ia anticonceptionale si luand a nascut gemeni si tot timpul are pofte pentru ca chiar daca ea nu stie si nu crede aproape in fiecare luna ramane  insarcinata.

       O cunostinta care arata cam ca mine de slaba luand anticonceptionale sa ingrasat triplandu-si greutatea.

       O verisoara tot luand anticonceptionale a nascut deja al treilea copil

       Acestea sunt efectele reale ale anticonceptionalelor.

       O femeie avea o fata si nu mai voia alti copii asa ca tot facea avorturi. La un moment dat a vrut sa faca avort dar nu a mai reusit asa ca a nascut copilul pe care incercase sa-l omoare. Cand acest copil avea un an si jumatate iar ea treizeci si cinci ea  a facut atac cerebral si a murit. Aceasta femeie a crezut ca ea poate decide cine moare si cine traieste insa sa dovedit ca s-a inselat.

       Un caz cu totul aparte este al unei alte femei care vroia sa faca avort si mi-a spus ca este casatorita cu un barbat care nu poate avea copii si ea fiind plecata la munca intr-o alta tara a ramas insarcinata cu un barbat a carui sotie nu putea avea copii deci in familiile lor niciunul dintre cei doi nu ar fii putut avea copii .

       Aceasta femeie care gresise inselandu-si sotul ar fi putut sa se opreasca aici dar nu a facut-o si a comis o grozavie si mai mare omorandu-si probabil  singurul copil care ia fost sa-l aiba.

      Am doua exemple elocvente pe care le sustin ori de cate ori am ocazia:

      Cantareata Celine Dion  care este al 16-lea copil al unei familii sarace.

       Si Inalt Prea Sfintitul Teodosie Arhiepiscopul Tomisului care este al 17-lea copil al unei familii simple

      .